Pentru că te pot ajuta rapid să scapi
de probleme, emoții și blocaje
Vezi detalii
  • Abordari

Episodul 1 – Prin asternuturi Bucuresti

image_531801111449565008502

! Atentie ! Limbaj Explicit

 

 

Era destul de târziu, în jur de două sau trei de dimineaţă şi eu încercam să mă piş.

După vreo 2-3 pahare de vin prietenoase şi câteva de apă simţeam că explodez.

Misiunea îmi era destul de dificilă, eram încă tare acolo jos şi în plus tipa asta avea deasupra toaletei un cabinet de medicamente care era decorat cu o oglindă.

Era târziu, mă durea capul, îmi era dificil să mă piş şi mă priveam pe mine în oglindă cabinetului cum trăiam toată experienţa asta chinuitoare ca pe un circ prost.

“Cine dracu îşi pune o oglindă deasupra toaletei?!” – mă gândeam în timp ce usturător începeam să scap câteva picături de pipi în wc.

Nu mai puteam în ritmul ăsta, am renunţat la ultimul strop de masculinitate şi m-am pus în fund pe toaletă abordând timid poziţia domnişoarelor.

După ce s-a terminat toată aventura cu pişatul puţin derutat încercam să îmi dau seama care este camera din care am venit.

Aveam să aflu ulterior că domnişoara la care eram acum acasă era fiica unui influent om politic ce aparent nu putea să îşi ducă veacul dacă nu lăsa moştenire omenirii un viloi cu zeci de camere.

Primul lucru la care mi-a trecut prin minte când văzusem “modesta” ei locuinţă în care fusesem invitat, a fost că am ajuns la porţile unui castel medieval, era o chestie impunătoare care strălucea dubios în noapte pe lângă celelalte case din jur.

Totuşi ea nu părea genul de fata cu bani de-a gata după cum era îmbrăcată acum două ore când o văzusem prima dată, ba mai mult îi lipsea cu desăvârşire acea superficialitate puţin arogantă a persoanelor care îşi permit mult lux în viaţă.

Părea chiar puţin timidă şi tind să o cred cu sinceritate când mi-a spus că este prima oară când a ieşit cu un tip de pe Facebook.

Da. În ciuda principiului meu puternic şi aproape de neclintit de a nu ieşi cu fete de pe Facebook uite că am făcut-o şi nu îmi părea deloc rău.

O să revin mai încolo cu detalii despre cum am ajuns “aici” însă în momentul ăsta eram rătăcit pe coridoarele monstruozităţii şi nici nu puteam să strig după ajutor , mi-a spus că în principiu e singură dar doarme o mătuşă la ea în una dintre camere şi nu trebuie sub nici o formă să o deranjăm că are un somn uşor săraca.

Oare nu s-o fi gândit la asta când zbiera ca animala “Mai tare! Da da!! Mai tare!!” acum câteva zeci de minute?”

În ciuda tendinţei de a mă enerva atunci când mă rătăcesc am acceptat cu zâmbetul pe buze că este o seară bună pentru că am ajuns într-un timp destul de scurt în aşternuturile unei tipe tare drăgălaşe şi într-un mod total pueril mi-am spus “Yess!” şi bătut cupa singur în aer.

Mi-am pompat puţin orgoliul masculin, am trecut peste faza în care m-am pişat ca o domnişoară şi acum cu încredere pipăiam pereţii încercând să descopăr un întrerupător să pot aprinde ceva lumină în peştera numită cămin.

Brusc, aud înfundat o bătaie de palme după care instant se face lumină în jurul meu.

Eram în cucul gol şi ţineam în braţe un perete când am auzit venind din spatele meu o voce străină şi rece de femeie care îmi spune “E cu senzor tinere!”

Îi răspund un “Mulţumesc…” îngâtuit după care încercam să îmi dau seama dacă e mai ok să rămân cu spatele la ea expunându-mi fundul sau dacă e mai politicos să mă întorc cu faţa şi să îmi etalez scula…

Din fericire până să iau o decizie se deschide în apropiere o uşă scârţâind a lemn vechi şi o vocea tipei la care eram acasă mă strigă “Vino aici!”.

Fără să stau prea mult pe gânduri abordez rapid o privire sigură, pieptul înainte, capul sus, o mână la sulă şi una la fund şi păşesc spre camera salvatoare cu paşi mari.

Odată ajuns în cameră privirea ei care acum mă certa coboară mirată spre zona mea intimă care în continuare se menţinea tare pe poziţii.

O fi fost vinul, o fi fost adrenalina, nici eu nu ştiam cauza dihaniei care şi pe mine mă intriga acum.

N-am mai stat mult pe gânduri şi eram decis să o am din nou de domnişoara pofticioasă pentru a treia oară în seara respectivă.

M-am apropiat de ea, i-am apucat cu mâna stângă părul, cealaltă mână s-a dus direct spre fundul ei şi am început să o sărut pe gât, însă toate acţiunile mele pline de pasiune şi dorinţa au fost întâmpinate de mult prea cunoscutele cuvinte ce omoară şi cea mai persuasivă erecţie: “Taher, trebuie să vorbim…”

Mă dau circumspect înapoi, trag aer în piept, îmi pun tacticos o pereche de chiloţi pe mine şi mă aşez picior peste picior pe fotoliul masiv din piele ce domina camera:

“Te ascult draga mea!” îi răspund cu tonul ironic al unui aristocrat englez care serveşte ceaiul cu un degeţel ridicat în aer.

 

Ce a urmat să îmi spună a schimbat fundamental modul în care privesc seducţia şi interacţiunile cu femeile….

EPISODUL 2 – Intalnirea de 1000 de euro