Povestea unui clovn
Un om isi programeaza o intalnire la un psiholog. Se prezinta la data stabilita in cabinetul doctorului si ii spune despre problema pe care o are:
“Doctore, mereu sunt deprimat. Indiferent ce as face tot nu pot sa scap de depresii. Nu mai stiu ce sa fac. Ma poti ajuta ?”
Psihologul il priveste atent si ii spune: “Vino cu mine la fereastra”. Omul il urmeaza la fereastra, iar psihologul ii spune:
“Vezi cortul acela de acolo ? Ei, acela este cortul unui circ vestit care tocmai a ajuns in oras. Au multe numere foarte interesante, in special cele ale unui clovn. Am auzit ca acest clovn este foarte amuzant si ii face pe toti sa rada mult. Sunt sigur ca acest clovn prin glumele lui te va face sa razi si sa te simti bine si astfel o sa uiti de depresia ta”
Omul se intoarce catre psiholog si ii spune:
“Doctore, eu sunt acel clovn”
by Adi
Imi place sa spun ‘in fata’ ce am de spus .. nu mi-a placut, sorry. Nu are nici un obiectiv anume.. e oarecum un banc sec.. unul prost
ba dimpotriva, subeictul acestui “funny story” pe care l-ai etichetat intr-un mod absolut pueril , exprima insasi ESENTA vietii: diferenta notabila dinte ESENTA si aparenta!
Exista f multi oameni care te pot face sa te simti mai bine, ai putea chiar sa ajungi sa te declari un om fericit doar pt, faptul ca esti in preajma lor, insa ca ei sa ajunga sa fie nefericiti prin simplul fapt ca se simt singuri…Acela era un clown, un tip a carui identificare sociala ar putea fi sa zicem un metro sexual sau un tip “cool” in al carui grup de priteni\amici este un tip “electro” cel care da tonul, vesel, cu o personalitate destul de reliefataas zice si de ce nu un veritabil “PUA” ,,,
Insa ajuns pe meleagurile sale natale( revenirea acasa dupa o lunga noapte, sa zicem..) isi da seama de inutiliatea prezentei sale cat si despre impotenta de a-si ridica moralul,,, acest lucru nemanifestandu-se decat in planul celor din preajma lui( adica desi un renumit “clown” acesta este un “funny” numai pt cei care vin la circ( identificare sociala: grupul sau de priteni), iar deziluzia indepartarii acestei stari de depresii , e insasi incercarea psihologului de a-l invita la circ, iar el traieste o noua deznadejde ( posibila identificare sociala: este trimis sa se distreze cu pritenii)
O identificare sociala a acestui clown as mai gasi-o in realziatorii acestui site, desi niste experti poate in ” a agata” fete, poateca nu au posibiliatatea de a si le mentine si deci revin la aceasi stare de deznadejde,,,
Desi poate realziarile lor sunt departe de ale unui PUA. ele sunt de un real folos celorlati,,,
INsasi eu ma simt un clown sub lumina a ceea ce e scris mai sus, prin faptul ca imi place sa imi ajur pritenii, iar uneori le sunt de un real ajutor, insa a simt atat de nepuntincios prin faptul ca nimeni nu m apoate ajuta asa cum ii pot ajuta eu,,,Ma gandesc uneoridaca nu cumva ar fi bine sa apelez la inregistarrea audio a unor sfaturi pe care sa le redau, atunci candsunt trist, aceasta fiind si o incercare de a ieasi din deprsie a acelui clowndin povestea de mai sus, de fapt acel” banc prost” si inca “unul sec,,,prost” asa cum Mad Mike l-a intepretat!
defapt cred ca psihologul si-a dat seama ca e clown`ul care facea spectacole la circ ..si a vrut sa`l inveseleasca spunand ca lucruri bune despre el ..despre abilitatile lui de a face lumea sa rada ..
just_me dupa ce ai zis eu cred ca ar trbui sa mai citesti o data articolul , incet si cu atenti , fara suparare
Am trait odata intens acelasi sentiment … am fost clown la o festivitate din liceul meu…(TUDOR VLADIMIRESCU)
Eram prezenti in cabinetul directorului, noi, toti cei implicati in organizarea festivitatii. La un moment dat s-a pus problema cine se va imbraca in costumatia unui clown si toti isi aruncau priviri speriate unul altuia. Se discuta aprins caruia dintre noi i s-ar potrivi acest rol. Am simtit deodata cum toate privirile s-au atintit asupra mea chiar daca nu eram cu ochii si sufletul in acea incapere. Toti imi zambeau in semn de complicitate.
Am acceptat repede sa intru in pielea acestui personaj pt ca am simtit chemarea si pentru ca am stiut ca eram persoana cea mai potrivita sa imi asum acest rol.
A fost o zi minunata pentru toti elevii si profesorii. Imi jucam atat de bine rolul, cu atata pasiune si umor incat toti au ramas uimiti. Purtam o masca…nimeni nu-si dadea seama cine sunt, in afara de colegii mei din echipa, care pastrau bine secretul!
Ma simteam libera si fericita vazand bucuria si lumina orbitoare ce se reflecta pe acele chipuri pe care adesea le vedeam sterse , triste si fara viata! Am stiut pentru ce am fost trimisa pe Pamant…am inteles sensul unor intrebari caci acum detineam raspunsuri clare. Traiam odata cu toti ceilalti un sentiment aparte si eram multumita ca pot sa-mi folosesc mintea si jovialitatea pentru a le crea celorlalti o senzatie de neuitat si-i invidiam pe cei care-si dedicau vietile circului, teatrului, intr-un cuvant publicului. Pentru cine n-a incercat niciodata acest sentiment… e greu de priceput. Am fost fericita, asta o stiu cu siguranta…dar fericirea nu dureaza mult, asa cum tot ceea ce-i frumos si pur se ofileste repede….
S-a intamplat spre final sa pierd piatra inelului la care tineam cel mai mult si am simtit cum mi se surpa toata fericirea intr-o clipa…
Am simtit cum imi curgeau lacrimi fierbinti pe obrajii strident colorati cu rosu si nu mi-am putut da seama daca nu cumva sub masca aceea exista acelasi rosu intens, natural sau era doar impresia mea. Lacrimile imi ardeau fata si imi simteam sufletul atat de trist, intunecat si gol si toata fericirea celorlalti parea o simpla mascarada.
Am continuat totusi sa rad si sa pastrez aceeasi atmosfera placuta in jurul meu pentru ca tristetea era doar a mea si nu-mi permiteam s-o impart si altora. Oricum ei n-aveau sa inteleaga niciodata cum poate un clown sa rada si sa planga in acelasi timp. E o traire atat de diferita de toate celelalte…e ca atunci cand muntele se intalneste cu marea iar intunericul cu lumina.
Atunci am inteles pentru prima oara de ce au clownii nasul mare si rosu(pt ca atunci cand plangi ti se inroseste si ti se irita nasul, la fel intamplandu-se in momentul cand minti,caci ei se mint adesea singuri), am inteles de ce au vesnic desenat pe chip un zambet larg si lacrimi pictate in jurul ochilor (petru ca uneori doar aparent zambesc cand defapt plang…), am inteles de ce poarta la suprafata haine viu colorate…(pentru ca in suflet poarta doliu…) si am mai inteles semnificatia unor cuvinte spuse cu un suflu sacadat si cu glasul vibrand, tradand o emotie ce m-a miscat: “ NIMIC NU-I MAI TRIST PE LUMEA ASTA DECAT LACRIMILE DE TRISTETE ALE UNUI CLOWN !“
Se spune ca acesti oameni clownii, sunt meniti sa ne faca fericiti, sa ne faca sa uitam de durere, de firica, de neimpliniri si dezamagiri…si deseori chiar reusesc si nu doar in acele momente cand par a fi fericiti…
“Pana la urma, lectia cea mai de pret pe care trebuie sa o invatam este aceea a dragostei neconditionate, nu doar fata de ceilalti ci chiar fata de noi insine.” Elisabeth Kubler- Ross
Bun reply…:)bravo!si bun articol,desi din pacate,multi refuza sa-si puna mintea la contributie si sa gandeasca putin mai profund.
Unii oameni se simt impliniti daca ii fac pe altii sa se simta bine. Si pana la urma asta e scopul nu?