Am observat in ultima vreme dezbateri furtunoase despre ce inseamna PUA, ce inseamna alfa , care sunt standardele si simt nevoia sa fac cateva precizari.
Din experientele mele de pana acum, din ce am citit si ce am observat la cei din jur si de la povestile celor de pe forum, concluziile mele sunt urmatoarele :
PUA…Pick Up Artist este un baiat/barbat care isi dezvolta foarte multe abilitati care tin de personalitatea sa astfel incat devine foarte bun la abordat femei necunoscute care apoi ajung in pat la el.
Exista si multe modele in seductie, exista dezbateri care e cel mai bun model, care te poate invata ceva si care nu. Culmea e ca majoritatea celor mediatizati ca sunt PUA, spun ca totul tine de inner game, de felul in care esti ca om, cat de multa experienta ai acumulat in timp, etc
NICIUNUL nu spune ca scopul in acest domeniu este sa faci maraton de abordari, sa le dovedesti celor din jur ce ai facut-o tu pe o pitzi sa iti dea numarul de telefon.
Scopul nu e nici macar sa futi tot ce prinzi.
Consider ca a aborda in ideea de a fi un PUA este o etapa foarte importanta si ca orice barbat trebuie sa aiba perioada aceasta in viata lui.
Acum 6 ani, am avut o perioada de un an si jumatate in care m-am concentrat doar pe asta. Oriunde vedeam femei mergeam glont la ele. Cum citeam o replica noua sau un mod nou de abordare, imediat il aplicam. Saptamani de-a randul jucam un rol si il imbunatateam. Eram vanatorul de vrajitoare care vedea o vrajitoare in orice femeie, eram psihologul care punea intrebari si iti descoperea personalitatea, eram un vagabond care aborda direct si cu tupeu, etc
Cu ce am ramas dupa toata perioada asta?
Dintr-un timid un sensibil si un distrus, am scos si alte lucruri afara din mine, care erau tot timpul acolo dar mediul si educatia nu mi-au permis sa le folosesc si astfel erau ca un muschi care nu l-am folosit niciodata. Mi-am dezvoltat incredere in fortele mele, tupeu sa deschid o discutie cu oricine, oricand, fara sa ma consider mai prejos cu absolut nimic, abilitati de comunicare si mai ales simtul umorului. Pentru ca in fata reactiilor negative de multe ori umorul era singura arma, dar era al dracului de eficienta.
Apoi la cate esecuri si respingeri mi-am luat..am devenit imun…mi-am dat seama ca sunt mai bun decat multe dintre fetele si femeile pe care le abordam…pentru ca unele nu erau in stare sa lege 2 cuvinte, altele traiau intr-o lume falsa, inconjurate de un anturaj de distrusi ca si ele, drogati care stateau pe bani parintilor, altele pur si simplu nu erau curioase, altele nu m-ar fi satisfacut deloc si mai ales am invatat ca in spatele unui cur fain cu blugi mulati pe ei, o fata frumoasa si o privire inocenta se pot ascunde de multe ori lucruri de care nu esti deloc curios si nu merita sa platesti pretul. PUNCT.
Acum cand ma uit in urma, imi dau seama cat de importanta a fost acea perioada din viata mea, si totusi cat de neinsemnata pare acum. Ca si mersul pe jos. E ceva foarte normal, dar daca nu esti capabil de el, e belea.
Mi-a trebuit un an jumate de munca de sclav, carti citite asa cum nu am citit nicio carte pentru scoala in viata mea, timp si energie consumate la intalniri, intalniri care multe nu duceau nici macar la un futai, cu atat mai putin la satisfactii mai mari.
Toate astea, ca sa invat sa fiu NORMAL in mod NATURAL. Lucrurile astea trebuia sa le invat in clasa a 5-a. Defapt, desi puteam sa fac ceea ce foarte multi nu putea si nu aveau tupeu, nu eram un PUA. Nici nu vroiam sa fiu asta. Eram doar normal. Mi-a luat 2 ani de zile de abordari doar ca sa ajung sa fiu NORMAL.
Si toate astea din cauza educatiei si a societatii care imi zicea sa fiu romantic cu o femeie pe care nici macar nu o cunosc, sa iau flori si sa ii cumpar atentia, sa platesc pentru intalniri doar pentru ca ea mi-a facut onoarea sa iasa cu mine.
Toate aceste lucruri tampite care transforma baietii in barbati handicapati in relatiile cu femeile le demontam in comunitatea noastra, Arta seductiei.
Vor urma schimbari destul de mari in comunitatea noastra, mai ales pe forum, unde vom apasa pedala de acceleratie.
Postat de Pera Novacovici
