Undeva la marginea orasului traia un batran ce a avea un magazin de antichitati.Avea parul alb si niste ochi albastri care erau plini de caldura si fiecare zambet al sau avea puterea sa inveseleasca si cel mai trist om ce intra in magazinul sau.
Magazinul nu reprezenta pentru el o afacere. Era doar un mod de a-i trece timpul mai usor. Cel mai mult insa ii placea sa stea in mica camaruta din spate alaturi de cateva lucruri ce-i aminteau de copilaria sa.
Un trenulet electric, un ceas ce il purtase cu atat fericire cand fusese copil si alte mici lucruri.
Acestui batran ii placea foarte mult sa cante. Deseori canta si in magazin.Pentru ca mare parte din timp o petrecea in camaruta amintirilor, de usa de la intrare era legata o sfoara de care era legat un clopotel montat in camaruta.
Clopotelul il avea din copilarie si il anunta de fiecare data cand intra cineva in magazin. Indragea foarte mult acest clopotel pentru ca era semnul ca cineva ii viziteaza iarasi micutul magazin si era foarte bucuros de vizitatori.
Cu toate ca parea un om vesel, batranul avea un secret stiut numai de el si care ii intrista sufletul.Intr-o zi pe cand mesterea la trenuletul electric, intra in magazin o fetita micuta, cu ochii mici si albastri. Clopotelul suna iarasi si batranul tresari bucuros.
B: „Buna. Cu ce te pot ajuta ?”
F: „As vrea sa cumpar un cadou pentru bunicul”
B: „Uite am aici un ceas. Crezi ca bunicului tau i-ar placea un ceas”
Fetita stramba din nas si curioasa intra in camera din spate si vazu clopotelul.
F: „Cred ca acel clopotel iar fi pe placul bunicului meu.”
B: „Imi pare rau, dar nu este de vanzare”
Fetita izbucni in lacrimi.Batranul vazand-o ca plange se intrisita si isi aduse aminte de nepotica lui pe care nu o vazuse niciodata. De fapt asta era secretul sau amar. Nu-si vazuse de foarte mult fiica si nepotica niciodata.
Se simtea singur pe lume si aceasta tristete il facu sa se hotarasca sa-i dea totusi clopotelul.
B: „Bine, uite o batista sa-ti stergi lacrimile. Nu mai plange. M-am hotarat sa-ti dau clopotelul”
Fetita isi sterse lacrimile si sari in sus de bucurie.Ii impacheta cu grija cadoul si fetita pleca.
Batranul se gandi cu tristete la fericirea acelui batran care va primi clopotelul cadou de la nepoata lui si el va fi in continuare singur si fara clopotelul lui pe care il indragea atat de mult.Se apropie seara si batranul isi inchise magazinul.Era trist si se simtea singur.Cand sa plece spre casa. Aparu iarasi fetita caruie ii daduse clopotelul.
B: „De ce te-ai intors ? Nu i-a placut bunicului tau clopotelul ?”
F: „Nu. Mama mi-a spus sa-ti dau asta.” (si ii intinse clopotelul)
Batranul izbucni in lacrimi si o lua pe fetita in brate. Acum era fericit cu adevarat.
by Adi
