Ai auzit şi tu despre Frica de Penibil nu?
Sau dacă nu ai auzit cel puţin ai trecut prin unul dintre cele 2 momente cheie ale sale. Când ai făcut ceva anume şi te simţi prost pentru că…
„Ce o să zică lumea?”
… şi momentele în care vrei să faci ceva, te opreşti, NU faci pentru că…
„Ce o să zică lumea?!”
ÎN TEORIE conceptul acestei frici este ok, adică te protejează atât pe tine cât şi pe ceilalţi de la o sumedenie de lucruri care ar putea cauza neplăceri sau disconfort..
Se referă la o stare naturală de a te gândi la „binele celuilalt”.
ÎN REALITATE această Frică de Penibil ÎNTĂREŞTE o mulţime de alte frici, inhiba socializarea, evoluţia şi dezvoltarea personală.
În loc să îşi servească rolul protector în anumite limite clar definite, ea ne este „servită” de mici copii pentru a ne proteja de toate temerile şi fricile părinţilor, şi ele la rândul lor învăţate.
În loc să experimenteze sau să i se explice clar şi precis unei persoane de ce este bine sau nu să facă un lucru, care sunt posibilele cauze sau consecinţe ale acţiunii sale, acea persoană primeşte doar informaţii de genul:
„Vrei să râdă lumea de tine/noi?”
„Vrei să te arate cu degetul?”
„Ce o să zică lumea/alţii dacă…”
„Este ruşine să…”
Toate aceste credinţe, duc la construirea unora dintre cele mai TOXICE programe mentale pe care le-am întâlnit.
Am întâlnit oameni GENIALI (fără exagerare) care nu îşi trăiau visul, din cauza temerii „Ce vor spune alţii”.
Am întâlnit cele mai minunate persoane din punct de vedere fizic şi psihic care nu reuşesc să îşi găsească un partener pentru că le e teamă să nu deranjeze pe cineva sau să se facă de râs.
Am întâlnit atleţi excelenţi care nu mai mergeau mai departe în cariera lor gândind că nu sunt suficient de buni şi că vor fi arătaţi cu degetul.
Ne depărtăm din ce în ce mai mult de socializare în viaţa reală şi trăim din ce în ce mai mult pe internet unde putem întreţine o imagine cat mai „corectă” şi tolerată social.
Este trist când vezi asta la alţii, şi ai tendinţa să îi împingi de la spate şi să le spui:
„Şi ce dacă zic alţii nu stiu ce, tu fă ce vrei, mie nu îmi pasă de ce spun alţii!”
Însă asta e o ignoranţa, să spui că pe tine nu te afectează, nu îţi pasă, de fapt probabil cu cât afirmi mai mult „Nu îmi pasă ce spun alţii!” de fapt cu atât mai mult eşti afectat.
O parte dintre oameni totuşi rup „lanţurile” şi începi să îi vezi în arenă, vulnerabili, expuşi, fac ce vor în văzul tuturor…
Şi atunci e tentant să îi arăţi cu degetul şi să îi judeci, să spui cum tu ai face mai bine, cum de fapt ei nu sunt chiar aşa buni şi tu oricum dacă ai fi vrut ai fi făcut clar superior… -> Iar asta întăreşte în continuare teama…
„Ce o zică lumea?”
Trezeşte-te!
P.S. Care a fost ultimul lucru pe care nu l-ai făcut din cauza temerii „Ce zice lumea?” – Eu am amânat să lansez un curs un an de zile și l-am tot perfecționat.
