Episodul 1 – Prin asternuturi Bucuresti LINK
!Atentie! Limbaj Licentios
O priveam cum se aşează timid pe patul din faţa mea şi aproape m-aş fi simţit confortabil dacă nu mi s-ar fi lipit bucile transpirate de pielea imensului fotoliu.
Până să mitralieze către mine p-un ton grav cuvintele ce aveau să nască discuţia revelatoare despre femei şi seducţie, domnişoara se întinde tacticoasă şi scoate din poşeta un mic carneţel cu coperţi maro cartonate pe care începe să îl răsfoiască tacticoasă…
La început nu-i auzeam cuvintele, eram complet absorbit de privirea şi buzele ei…buzele alea.
Ştiu de când le-am văzut prima dată că mi-am dorit să le sărut, erau potrivite, nici foarte voluminoase, nici foarte mici, dar perfect definite.
Boticul a fost primul lucru pe are l-am remarcat la ea înainte să îmi urce privirea către oceanul albastru ce-i scălda ochii.
La întâlnire evident mă aşteptam să întârzie fiind obişnuit cu comună “boala” pe care o au femeile când trebuie să se vadă cu un bărbat, şi tocmai când credeam că am timp să îmi ung buzele crăpate de la gerul de afară cu strugurel, apare ea.
După cum probabil îţi imaginezi, mă holbam într-o vitrină la buzele mele cu un strugurel în mână, nu cea mai masculină poziţie în care m-ar fi putut găsi, aşa că nici pe departe nu pot spune că am început seara cu dreptul.
Era vineri, trebuia să ne vedem la ora 23.00 şi ajunsă la fără un minut mă bate uşor pe cot şi îmi spune “Tu trebuie să fii Taher” zâmbind ştrengăreşte.
Îmi ridic mleceşte privirea din vitrina aburită şi privind către buzele din stânga mea am ştiut din exact din momentul ăla că mi-o doresc.
Purta un palton lung vişiniu, ochelari de vedere discreţi ce îi ascundeau privirea vioaie şi un năsuc simpatic uşor coroiat , toate îmbrăţişate de un parfum puţin prea dulce pentru gustul meu.
Arunc încrezător în buzunar balsamul de buze ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat şi îi zâmbesc înapoi în timp ce mă ling în mod vădit pe buze, apoi prezint “Taher”.
Ne cunoscusem doar cu câteva ore înainte pe Facebook şi după ceea a avut să fie o discuţie foarte interesantă a acceptat propunerea mea directă de a ne vedea şi uite-mă acum la braţ mergând ţanţoş către pub-ul unde aveam rezervare.
Mereu e indicat să ai rezervare, nu vrei să ştii expresia de pe faţa unei femei dacă pe-o vreme aşa îndoielnică o plimbi din local în local pentru că nu eşti în stare să găseşti o masă.
Ei bine, după o scurtă aventură pe piatra cubică alunecoasă în care ne-am îmbrăţişat de vreo două ori involuntar ca să nu ne rupem fundurile pe gheaţă, am ajuns la destinaţie şi acum o ajutam ca un adevărat gentilom să îşi scoată paltonul doar ca să descopăr nişte forme delicioase.
Era îmbrăcată cel puţin spus decent cu o rochiţă dintr-un material călduros ce îi venea perfect mulat de pe gât până sub fese parcă indicându-mi un fund bombat obraznic şi nişte sâni nu mai mari decât pumnul meu dar foarte prietenoşi.
După ce am comandat amândoi un vin roşu demisec la recomandarea mea, domnişoara a începu să se relaxeze şi emana energia unui prieten mai vechi cu care nu m-am văzut demult.
Ăla a fost momentul în care am văzut pentru prima dată micul carneţel cu coperţi maro al cărui conţinut aveam să îl aflu mai târziu. După ce l-a scos pe masă cu o stângăcie a persoanelor care par că fac un lucru pentru prima dată, început să noteze în el ceva ce păreau a fi nişte bife.
“Ce faci îmi dai note?” am întrebat-o pe un ton amuzat, la momentul ăla habar n-aveam cât de important este de fapt acel carneţel.
“Nu.” mi-am răspuns cu un ton rece dar sincer, după care l-a îndesat rapid în poşeta ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat.
Poate trebuie să fiu mai atent încă de pe atunci dar n-am dat mare importanţă carneţelului , am lăsat discuţia să curgă mai departe acompaniată de următoarele pahare cu licoarea lui Bachus.
Recunosc că există totuşi o doză de suspiciune în momentul când am observat că ocazional don’şoara se oprea din conversaţie şi nota câte ceva
Totuşi recunosc, curiozitatea mea a fost legată de metodă mai degrabă decât de conţinut, De ce dracu nu notează pe telefon mai degrabă?
Momentele în care se oprea pentru notiţe erau mult prea scurte şi evazive ca să fie deranjante pentru interesantă noastră conversaţie ce viza arta, filozofia şi literatura cu un accent pronunţat pe autorii clasici Ruşi.
Tipa începea să îmi placă din ce în ce mai tare, era citită, îi plăcea să facă sport şi nu se temea să abordeze subiecte tabu sau filozofice ce ar putea pune în încurcătura chiar şi un erudit, iar comportamentul ei modest, pe alocuri umbrit de timiditate ascunsă, intra în vehement în contradicţie cu o privire de “vreau să te fut” pe care mi-o săgeta de fiecare dată când îi vorbeam.
Odată ajunşi la al treilea pahar de vin am simţit pe gamba piciorului meu un fel de furnicătură subtilă care aproape ar fi fost insesizabila dacă nu mi-aş fi mişcat eu piciorul involuntar către sursa.
Cobor privirea şi văd cum neinspirat aleşi pentru vremea de afară, pantofii ei cu toc îmi alintau piciorul.
Probabil ar fi trebui să fie un gest romantic dar prima chestie care mi-a trecut prin minte a fost că mă umple de jeg pe blugi.
Ridicând capul din pământ şi încercând să găsesc o metodă de a îi spune politicos să înceteze, mi-am înghiţit cu totul cuvintele imediat ce ne-am intersectat privirile, din nou acel “vreau să te fut”.
N-am apucat să am vreo reacţie iar ea aproape fulgerător şi-a schimbat energia, a început să caşte şi să facă aluzii referitoare la faptul că este cam târziu şi am trebui să ajungă acasă.
Niciodată nu mi-a plăcut să fiu insistent când nu e cazul aşa că am fost de acord să plecăm pentru că ambele mele capete începuseră să devină mai greoaie de la vin.
Gentilom până la capăt o conduc până la taxi de unde îi răpesc destul de rezervat un sărut pe colţul buzelor, îi deschid uşa şi ne luăm la revedere printr-un discret schimb de priviri.
Taxiul de porneşte din loc, eu îmi aranjez mai strâns fularul, mai aplic o doză de balsam pe buze şi o iau la pas către casă, nu stăteam decât la vreo 10-12 minute de mers pe jos, plus că aveam nevoie să îmi pun lucrurile în perspectivă.
Seara merge bine, părea cel puţin captivata de discuţie plus acele gesturi pline dorinţă iar mai apoi ţipă evadează brusc, ceva dădea cu virgulă.
Nu merg prea departe în drumul meu când din senin se aproape de mine o lumină însoţită de un scârţâit de cauciuc pe gheaţă şo o maşină se opreşte fix lângă mine gata să îmi dea un atac de cord.
Geamul din spate de la pasager se deschide şi spre surprinderea mea don’şoara a întors şoferul din drum. Se apleacă uşor buzele alea criminale către geam şi îmi şopteşte pe un ton certăreţ:
“Păi e frumos să nu conduci o domnişoară până la ea acasă?”
Pentru o secundă priveam în gol la fel ca o găină hipnotizată de grăunţele de porumb. Evident că voiam să merg cu ea, însă comportamentul ei devenea din ce în ce mai ciudat.
Însă bărbat fiind, scurtă dezbatere interioară de a mă duce sau nu cu fata misterioasă , a fost câştigată indiscutabil de capul de jos în favoarea celui de sus.
Uite-aşa m-am trezit la porţile unui monstru strălucitor numit casă, târât de mână pe coridoare şi avertizat să mă deplasez în linişte până ce-am ajuns în ceea ce am presupus că era camera ei.
Un dormitor spaţios decorat în stil baroc, în care trona fotoliul pe care mă aflam acum, scăldat într-o lumină caldă şi difuză care practic a invitat-o să îşi dea jos rochiţa al cărui fermoar l-am deschis.
Odată ce materialul lânos a picat pe podea am putut să observ splendoarea jartierelor ce mă invitau către ea şi sânii delicioşi, mărunţi, ascunşi într-un sutien cu puţin prea mult push-up.
Femeia super pofticioasă din faţa mea îşi înlăturase atitudinea de fata cuminte odată cu rochiţa decenta pe care o purtase iar acum în dreptul meu era doar acea privire de “vreau să te fut” gata să treacă la fapte.
Prima dată am luat-o uşor, am aşezat-o pe pat, m-am jucat cu părul şi sânii ei pe măsură ce i-am îndepărtat sutienul şi jartierele.
Niciodată nu îmi place să mă grăbesc pentru prima dată, mai ales când nu ştiu ce fel de temperament sexual are domnişoara cu care mă răsfăţ.
Arta de a i-o trage bine nu constă neapărat în a i-o trage animalic sau a i-o trage mult timp, ci mai degrabă abilitatea de a o observa, de a îi prinde butoanele şi comenzile astfel încât să o faci să tremure în braţele tale ca un pisoiaş.
După prima partidă mi s-a făcut sete şi spre uimirea mea pe noptieră de lângă pat erau pregătite deja două pahare de cristal şi o sticlă de apă minerală a cărei brand îmi era nefamiliar.
Am dat peste cap două pahare unul după altul şi după ce am potolit setea mea, era timpul să potolesc şi setea ei pentru mai mult.
De data asta am schimbat placă şi am profitat cât cuprinde de tăblia patului care era formată dintr-o înşiruire de grile de metal ornamentate pe care le-am folosit ca să-i leg braţele deasupra capului odată ce-am aşezat-o în genunchi, folosindu-mă de şireturile mele şi de o eşarfă pe care i-am furat-o.
Gâfâiturile pline de dorinţă începeau să se transforme treptat în răgetele unei leoaice pe măsură ce palmele mele îi desfătau din ce în ce mai usturător funduleţ.
Odată terminat ştiam din experienţă că nu e bine să părăsesc camera fără să o dezleg, niciodată nu ştii ce se poate întâmpla, lucru ce de altfel m-a salvat de mătuşa dubioasă când eram rătăcit pe coridoarele interminabile ale casei.
Şi uite-mă plecat în expediţia de a merge să mă piş ce odată terminată cu succes m-a adus la dezirabila situaţie: “Trebuie să vorbim Taher”.
A scos carneţelul maro, a început să îl răsfoiască stând sprijinită într-un cot, cu păsărica-i încă umedă dezvelită şi ţinta fix către mine.
După a închis zgomotos carneţelul şi mi-a spus pe un ton care ce m-a făcut complet să uit de părţile ei intime “E foarte important, deci vreau te rog să îţi dublezi atenţia în momentul ăsta.”
Uşor pentru ea să spună asta însă în ciuda tentaţiei siropoase, am făcut ochii mari şi atitudinea tipicar englezească începea să se şteargă complet din limbajul corpului meu atât de puternic.
Seara asta avea să mă schimbe ca om şi să schimbe modul cum privesc femeile…
