Majoritatea dintre noi am fost răniţi sau am suferit vreodată din dragoste.
Nu spun că este o condiţie să suferi din dragoste însă foarte multe persoane mi-au spus-o şi trebuie să recunosc că am simţit-o şi eu pe pielea mea.
Dacă ai fost şi tu acolo înseamnă că ştii ce spun, mă refer la sentimentul ăla neplăcut aproape asemănător cu un cuţit care îţi străpunge sufletul, nu te lasă să dormi, să mănânci, să faci activităţi cu pasiune şi e atât de crud încât te ţine constant într-o stare de amorţeală, nici măcar nu te omoară.
Am constatat că de foarte multe ori asta se întâmplă atunci când iubeşti pentru prima oară, când te arunci cu capul înainte 100% fără niciun fel de centură de siguranţă.
E foarte faină senzaţia aia însă, problema noastră e că de cele mai multe ori neavând experienţă nu ştim în ce fel de relaţie ne aruncăm cu capul înainte… alergam cursa de dragul de a o alerga fără să cunoaştem terenul, fără să cunoaştem obstacolele pe care trebuie să le sărim…
Şi dacă tot am spus că este o cursă vreau să îţi imaginezi că în timp ce alergi la un moment dat te loveşti de un gard… doar ţi-am spus că nu eşti pregătit pentru cursă, nu e vina ta, nu ai experienţă… şi cum te-ai lovit tu de gard la o mână sau la un picior, începi să sângerezi…
Aia este rana care apare in urma relaţiei…
Unii continua cursa aşa, se mai lovesc şi de alte garduri, sângerează, alţii se bandajează rapid şi merg mai departe, alţii pur şi simplu renunţa şi spun că nu mai pot…
Indiferent cum alegi să mergi mai departe în acea relaţie sau alte relaţii realitatea este că ai rămas cu o rană.
Aici intervine partea interesantă, depinde foarte mult cum tratezi acea rană…
Uite ce fac oamenii în general:
Suferă că au o rană, o arata tuturor şi se vaită din cauza ei. Devin experţi în a se văita cu rană şi observă că primesc atenţia oamenilor atunci când le arată că sângerează, aşa că în momentul când începe rana sa facă coaja o rup doar pentru a le arăta altora care dacă nu văd sângele nu înţeleg că suferă.
Mai sunt unii care se enervează se duc şi rup gardul… consideră că e vina gardului că nu au fost ei atenţi şi că acest gard este rău intenţionat, că le doreşte răul şi că eventual le-a făcut şi farmece.
Alţii sunt atât de speriaţi şi supăraţi în legătură cu acel gard încât nu mai vor să alerge nicio cursă toată viaţa lor pentru că nu mai vor să vadă garduri.
Cine reuşeşte să se vindece de fapt?
Se vindecă cel care înţelege că ce i s-a întâmplat a fost o lectie…a fost un cumul de factori care au creat contextul de aşa natură încât să se rănească.
Poate acea femeie din viaţa lui nu şi-a dat seama nici ea ce face, poate că nici el nu era pregătit să alerge o cursă atât de intensă care consumă atat de mult.
Înţelege că rănile au nevoie de timp pentru a se vindeca şi tratează rana cu respect, o curată, o tratează.
Când vine vorba de experienţă cu acea cursă intensă în care s-a rănit, nu povesteşte tuturor cât de malefice sunt femeile ci le spune cât şi ce a învăţat el din acea experienţă.
De asemenea înţelege că o relaţie diferă dacă sunt alte persoane în ea, aşa că de acum dacă aleargă la o cursă poate se va antrena mai bine sau poate va alege o cursă cu garduri potrivite pentru înălţimea lui.
Îşi asumă responsabilitatea pentru ce i s-a întâmplat şi acum că ştie că se poate vindeca, chiar dacă este mai atent, nu îi este frică că va fi rănit, ştie cât de puternic este şi cât de important e să alerge o cursă bună…
Mie mi-au luat vreo 4 ani să înţeleg asta după ce am trecut prin prima relaţie în care am suferit şi crede-mă că am făcut toate greşelile pe care le fac oamenii în general, am acuzat, m-am supărat, m-am rănit şi am rănit, am desconsiderat femeile, m-am desconsiderat pe mine… cam tot ce poţi să îţi imaginezi, am făcut.
Astăzi vreau să împart asta cu tine pentru că deşi pare simplu şi este pusă în doar câteva cuvinte cred cu tărie că modul în care alerg cursa este unul dintre cele mai importante lucruri pe care le-am învăţat până astăzi.
Dacă ţi-a plăcut articolul ajută-mă şi dă-mi un like şi un share.
Şi dacă ai vindecat o rană care odată te durea, spune-mi cum ai reuşit să faci asta. Ce te-a ajutat să treci peste?
