Dacă și tu ai fost ca mine, într-o relație în care la un moment dat ți-ai ieșit din fire, ai dat cu pumnii în pereți, ai înjurat, ai plecat din casă spunând că nu te mai întorci niciodată și totuși ai făcut-o, ai simțit că dai tot din tine și nu ești înțeles…
Înseamnă că suntem pe aceeași pagină la propriu și la figurat.
Am trecut prin destul de multe relații dintre care unele mai lungi, de ani de zile și altele mai scurte, de ordinul lunilor și am făcut, cred, aproape toate greșelile posibile care se pot face într-o relație, iar dacă nu le-am făcut pe toate înseamnă că încă mai am de învățat câte una alta, pentru că sincer, din experiențele în care am dat cu capul am învățat cel mai mult.
Nu am învățat niciodată despre seducție, relații sau sex citind, ci am trecut prin ele și a trebuit să mă lovesc de multe lucruri, așa că te invidiez pe tine care citești asta acum. Cu siguranță mi-ar fi prins foarte bine și mie în trecut dacă știam sau aș fi citit undeva. M-ar fi scutit poate de câteva relații în care ne luptam unul cu celălalt mai mult decât ne iubeam.
Greșeala fundamentală pe care o fac atât barbații cât și femeile în cuplu este faptul că nu reușesc să tragă o linie clară și să își definescă cât sunt dispuși să dea într-o relație și cât ar trebui să ceară.
Toți suntem familiari cu conceptul „Ia persoana de lângă tine așa cum este.” Însă câți dintre noi îl aplicăm oare?
Pentru că cea mai proastă chestie pe care poți să o faci într-o relație este să nu reușești să îți stabilești o graniță clară între lucrurile care sunt ok să le oferi pentru relație și lucrurile care te definesc ca persoană și care odată „oferite”, schimbate la tine, începi să îți pierzi din identitate și încep să apară frustrări, să te simți neînțeles, neapreciat, să simți că relația în sine este un efort…
Partea faină este că îți voi explica imediat, mai jos, cum să depistezi acele lucruri care te definesc și cum să îți stabilești acea graniță, care este utilă pentru a-ți păstra identitatea.
Până atunci hai să ne gândim cum se întâmplă să ajungi în punctul de care vorbeam mai sus, să îți pierzi identitatea în relație, să fii frustrat, pumni în pereți, înjurături…etc.
Din punctul meu de vedere sunt două poziții în care te poți afla:
1. Cel care oferă
Te-ai îndrăgostit, este minunea-minunilor de fată în ochii tăi, nici nu sperai tu vreodată să pui mâna pe așa fată, așa că te gândești să faci tot posibilul să o ții lângă tine și să nu o pierzi.
Începi și faci toate lucrurile care tu consideri ca ar face-o pe ea fericită, că doar de dragul ei ai citit atât de mult pe Arta Seductiei până acum, poate ți-ai luat un job, ai mers la sală, ai citit cât mai mult să de dezvolți ca persoana. Ăsta e momentul în care e bine să îți pui primul semn de întrebare.
Cum spuneam mai sus, făcând tot ce e posibil sau imposibil pentru iubita ta, la un moment dat începi să NU mai faci niște lucruri care te defineau pe tine ca persoană: Neglijezi să ieși cu băieții la bere ca sa stai bot în bot numai cu ea, nu îți mai iei timp pentru tine să te joci pe PC, să citești sau să mergi la sala ca să ieși cu ea sau să faceți seara mâncărică împreună…lista continuă și pentru o perioadă lucrurile PAR corecte, doar te simți bine cu ea, nu?
Problema e că și în relații, ca în oricare altă chestie în viață, entuziasmul se diminuează și nu mă înțelege greșit, nu mă refer la iubirea dintre voi doi…ci mă refer la entuziasmul ăla de la început.
Pe urmă începi să îți dai seama că tot ce faci este legat de ea și de relația voastră și de fapt nu mai există un TU nicărieri și oriunde este vorba doar despre VOI.
Buba se sparge cu adevărat în momentul în care unul dintre voi greșește cu ceva, DA unul dintre voi, nici măcar nu trebuie sa fii TU ăla.
Atunci încep să apară adevăratele frustrări rezultate din faptul că te-ai privat de libertate și identitate și auzi sau spui lucruri de genul:
„După câte am făcut eu pentru tine, tu….”
„Ți-am oferit totul și nu apreciezi…”
„Uite câte am făcut eu pentru relația asta și tu de ce nu…..”
Lista poate continua iar relația dintre voi, din punctul ăsta, se îndreaptă în două direcții mari clare și distincte: devii nervos și frustrat și se ajunge la acei pumni în pereți despre care vorbeam mai sus (în cazul domnișoarelor mult bocet și eventual ceva farfurii sparte) SAU taci, înghiți, îți spui „Las eu de la mine ca să fie bine…”, trece timpul, acumulezi din ce în ce mai multe frustrări și inevitabil bomba expodează si se ajunge la acei pumni în pereți.
Dacă ești tentat să îmi spui: „Dar o să discutăm despre asta ca două persoane mature și o să rezolvăm lucrurile” dragule țin să spun ca este doar un vis…dacă erai sau erați două persoane mature nu ajungeați în punctul ăsta, pentru că ai fi știut exact ce îți voi scrie mai jos în articol.
2. Cel care cere
Ai trecut printr-o relație ca cea descrisă mai sus, tu ai dat totul (n-ai învățat încă din prima experiență că nu e sănătos pentru tine și pentru relație) și intri într-o nouă relație foarte supărat.
Adică tu ai dat totul, ai iubit, și ele ticăloasele femeile își bat joc de tine și nu te apreciază și oricum nu merită și n-ai încredere în ele…(în mare cam ăsta e peisajul din mintea ta).
Ai tot dreptul să fii supărat, însă dacă n-ai fi atât de berbec, ți-ai da seama că pe tine trebuie să fii supărat pentru că ți-ai încălcat niște principii fundamentale ale identității tale.
Și cum ești tu așa supărat pe femei, cu următoarea spui ”nu mai las de la mine” și nu faci nimic pentru relație.. că doar nu vrei să investești și să ți-o iei peste bot…așa ajugi să ai o relație care fie nu merge pentru că nimeni nu oferă nimic în ea , fie este defectuoasă pentru că doar partenera ta oferă și la un moment dat obosește să dea doar ea și ajunge la pasul unu…nervi, supărare, frustrare… pumnul în perete.
Cum poți să eviți toate lucrurile astea?
Ca să nu te mai găsești în situațiile de mai sus este bine să îți definești foarte clar valorile și propritățile independent de cuplu și să le respecți. Asta nu înseamnă să fii rigid și să spui „De acum facem lucrurile doar cum spun eu pentru ca am citit ceva la Taher în care îmi spunea sa nu mă pierd în relație”…. întotdeauna e bine să fii și flexibil.
Cum îți definești valorile și prioritățile?
Simplu, faci o listă. De regulă e bine să le știi înainte să intri într-o relatie, însă dacă esti deja acolo nu înseamnă că este prea târziu.
Ex: Libertatea, ieșitul cu prietenii, jocuri pe calculator, fotbal sâmbată seara… sau orice simți tu că te definește și reprezintă o valoare pentru tine.
Cum reușești totuși să ai valorile tale dar să fii și flexibil într-o relație?
Mă întreba un tip mai demult la Club5:
„Taher cum fac diferența dintre un compromis și flexibilitate, uneori devine confuz. Adică dacă mie îmi place să mănânc la masă cu mâna și pe ea o deranjează asta, ce fac? Nu este oare compromis dacă fac cum își dorește ea și nu mai mănânc cu mâna?”
Aici vine partea interesantă…
Dacă tu îți știi clar valorile și prioritățile iar pentru tine a mânca la masă cu mâna nu este nicio valoare și nicio prioritate, atunci de dragul ei, dacă ții cont de dorințele ei POȚI să renunti la a mânca cu mâna și se numește FLEXIBILITATE.
Dacă între valorile și prioritățile tale care te definesc ca om este să mănânci tu cu mâna, pentru că așa ai simțit tu întotdeauna, asta te face fericit, așa făcea și taică-tu și bunică-tu și e tradiție de familie și te reprezintă și nu vrei să schimbi… ei bine, dacă atunci spui „Da iubita , nu mai mănânc cu mâna” – este un COMPROMIS care se va aduna într-un bagaj MARE de alte lucruri care te frustrează și …PAC… ajungi la pumnii în pereți.
În concluzie, pentru a avea o relație armonioasă e bine să îți fie clare principiile, valorile și prioritățile atât pentru tine cât și pentru relație și să le discuți cu iubita, prietena înainte de a intra în relația propriu-zisă, astfel eviți să mai auzi:
„Nu mai ești ca la început…”
„Nu ești bărbatul de care m-am îndrăgostit…”
Tu ce valori si priorităti ai intr-o relatie?
Daca ți-a plăcut materialul dă-mi un SHARE te rog.
