Londra … ploaie … romanii rezista.
In mod neasteptat, oriunde intorc capul sau trag cu urechea, si aici sunt romani si romance. Un cuplu de 300 de kg (in total) se plimba agale prin parcul Buckingham facand cu ochiul seducator unei veverite (apetisante cred) ce zburda prin iarba.
Printre zeci de britanici blonzi cu ochi albastri, cu o engleza cam greu de deslusit pentru un roman, se aude melodios o voce suava ce imi gadila in mod familiar urechile: “Shi fashi fataaa? Ci ti-ai luat? Ia uiti ci mi-am cumparat eu…”. Da, doua moldovence iesite la cumparaturi, prin Harrods poate, isi croiau drum spre hotel intr-o statie de tren.
Ceea ce m-a surprins (in mod placut) este faptul ca femeile cu corpul cel mai fain ce le-am vazut pana acum aici … sunt romancele.
Si uite-asa, in incursiunea mea in necunoscut , mi-au venit in minte niste vorbe, din pacate mult prea frecvent intalnite, ale unora de prin aceasta comunitate si a unor prieteni ai mei:
“Ba, romancele-s batute-n cap. In afara e alta treaba, altfel socializezi, altfel intri in vorba cu o tipa … sunt mai deschise alea. Aici toate sunt materialiste, toate te testeaza aiurea, te iau la misto, saboteaza interactiunea. Is frustrate toate aici.”
=> in afara umbla caini cu colaci in coada
Te regasesti in randurile de mai sus?
Am exagerat putin ca sa te fac sa intelegi ideea.
Daca esti deacord cu ce am zis mai sus, lasa-mi un comentariu si zi-mi despre cum e experienta ta cu “straineze” cmparativ cu romancele noastre.
M-am intrebat de multe ori “bai, asa o fi chiar?” …
Haide sa plecam de la cateva premise simple si logice la inceput:
- Sunt tot femei.
- De orice nationalitate ar fi, au la baza aceleasi nevoi.
- In functie de tara de origine (sau cea in care au crescut) au o anumita educatie, sau tipar de mentalitate.
Iar daca e sa le luam pe fiecare in parte … observam usor ca totul e o frustrare inutila si o scuza irationala pentru niste esecuri.
Sunt tot femei: la urma urmei, in orice tara am fi, a interactiona, a comunica, a socializa, sunt lucruri naturale si umane. Suntem oameni, suntem parte a aceleiasi specii evaluate din punct de vedere intelectual, iar a schimba doua vorbe intre noi, n-ar trebui sa fie asa mare filosofie, nu?
Orice educatie, mentalitate, nationalitate, anturaj ar avea o femeie, tot aceleasi nevoi elementare si relativ usor de inteles, va avea: vrea sa fie apreciata, observata, sa fie perceputa ca si unica, sa fie dominata intr-un mod elegant si de un barbat sigur pe sine si poate, din cand in cand, sa fie fututa in draci pe covorul din suvragerie pana cand vecinii ar depune plangere la politie din cauza zgomotului.
Intr-adevar, in functie de tara de origine, femeia va avea un anumit tipar de gandire si comportament. Intr-adevar, intr-un fel iti va raspunde o romanca crescuta la etajul 2 al unui bloc din Berceni, cu un tata alcoolic, un frate manelist si un anturaj ce in afara Bamboo-ului nu mai au alte vise si planuri de viitor si in altfel iti va raspunde o absolventa la Birkbeck Uk dintr-o familie de oameni muncitori cu o afacere proprie, ce au invatat-o valoarea banului si care de-alungul timpului si-a format un plan de viitor si un scop pentru care sa se dea jos din pat dimineata. Insa surprinzator de frumos iti poate raspunde si o romanca crescuta intr-un sat de care nu stiai de prin nordul tarii. Surprize placute te asteapa la orice pas
Intr-un fel iti va raspunde o rusoaica ce provine dintr-un mediu imbibat de elemente comuniste inca, cu o familie si un anturaj mai conservatoire si intr-alt fel iti va raspunde o americanca crescuta in KFC ce conduce un jeep si care in liceu era miss popularitate iar acum se cutremura cartierul cand se da jos din pat (adica e grasa).
La baza, toti si toate, avem un tipar. Avem un mediu din care provenim, o anume educatie, avem niste influiete culturale ce de unii pot fi percepute mai mult sau mai putin evaluate.
Acest articol vreau sa fie un indemn pentru tine sa-ti revizuiesti atitudinea.
Nu romancele au o problema pentru ca sunt asa cum sunt si nu frantuzoaicele sau africancele sunt mai deschise intr-o interactiune. Tu esti cel ce nu se adapteaza la stilul de comunicare al persoanei din fata ta si tu esti cel ce alege sad ea cu bata in balta dand vina pe cealalta persoana, in loc sa cauti sa intelegi ce se intampla si sa te adaptezi.
Vin multi la mine zicandu-mi ca in afara poti sa vorbesti mai relaxat cu oamenii pe strada pentru ca sunt mai deschisi iar in tara parca toate sunt battue-n cap. Plecand de la premisa asta, automat vei intalni exact ce te astepti sa intalnesti si vei vedea in oamenii din jurul tau numai ce astepti sa vezi.
Eu le zic ca, personal, nu am nici o problema in a aborda cam orice tipa, la noi in tara, de care sunt atras, de a crea o punte de comunicare, de a relationa cu ea si de a ajunge acolo unde imi doresc. Mie mi-e foarte usor. Tie de ce nu ti-ar fi?
De ce ti-ar fi usor sa vorbesti cu o albaneza din Bangladesh si greu sa vorbesti cu o blonda din Bamboo, in tara in care te-ai nascut si crescut?
Sa fie din cauza ca ti-e lene sa te fortezi putin pentru a face interactiunea sa mearga?
Daca esti dintre cei ce au avut contact atat cu femei de prin alte tari cat si cu romance autentice de-ale noastre :D, lasa-mi un comentariu si spune-mi ce diferente ai observat.
Aici unde sunt eu… tot romancele-s cele mai faine 🙂
