Acum ceva vreme eram ospătar la o cafenea din S.U.A, în New Orelans, Louisiana mai exact.
Asta se întâmplă într-un trecut care acum îmi pare complet altă viaţă. Era pe vremea când nu aveam tangenţe cu seducţia decât pur intuitiv.
Şi cum eram eu chelner la cafeneaua respectivă, apare o domnişoară acompaniată de un patruped pitic, mic şi puţin umflat, cred că era un pug ca cel din imagine însă nu mai sunt foarte sigur.
Ideea e că acel căţel era foarte haios însă cu siguranţă urât.
Acea domnişoară despre care îţi povestesc avea să se aşeze în secţiunea în care serveam eu mesele şi în momentul când a trecut prin dreptul meu către masă, eu fiind postat undeva la intrare i-am spus oarecum în glumă privind către potaie „Vai dar ce căţel urât!” (bineînţeles în engleză).
În acel moment eu nu ştiam că tipa se va aşeza fix în secţiunea unde servesc eu, mai ales că eram vreo 10 chelneri fiecare cu secţiunea lui.
Ghici ce?
Baftă! Fix la mine în secţiune s-a dus şi s-a aşezat.
Colegii mi-au aruncat o grămadă de pastile de genul „Nu mai pupi tu bacşiş…”, „Să vezi ce acră o să fie tipa asta cu tine..”
Nu s-a întâmplat aşa.
M-am dus către masa ei, m-am prezentat, i-am spus că eu o să îi iau comanda şi o voi servi, moment în care mă aplec către căţel, mă joc cu el, îl mângâi şi îi spun chestii de genul:
„Vai ce urât eşti tu… eu nici nu te-aş fi primit în cafenea dacă ar fi fost după mine… vaii.. ce urât eşti băi…”
Toate astea bineînţeles cu un zâmbet pe buze şi oarecum ironic.
În alte cuvinte se simţea că o spun ca pe un alint, ca pe o glumă – nu era spus cu răutate.
După care o întreb pe tipă:
„Da’ ce ţi-a venit să îţi iei un câine aşa urât? Nu mai bine îţi luai o pisică?” – şi asta bineînţeles în aceeaşi notă plină de umor.
Tipa s-a amuzat copios de felul în care o tachinam pe ea şi pe căţelul ei şi până să merg să îi aduc comanda la masă mi-a spus că ei nimeni nu i-a mai vorbit aşa şi că acel căţel este adorabil pentru ea.
Eu i-am spus cu aceeaşi doză de umor şi nonşalanță că mie tot urât mi se pare.
Şi aşa a venit momentul în care m-am dus să ridic nota…
Aveam un bacşiş mai mult decât generos plus numărul ei notat acolo cu mesajul „Sună-mă să te fac să îţi placă căţelul meu” sau ceva de genul, nu mai ţin minte exact.
Colegii cu gura căscată până la podea, eu relaxat.
Ce NU ştiam atunci era faptul că am folosit două metode foarte puternice.
Contra-intuitia şi Tachinările.
Ce fac majoritatea bărbaţilor când văd o tipă interesantă cu un căţel??
Îţi spun eu: „Vai dar ce frumos e, dar câţi ani are?” ” E băiat sau fetiţă?” „Am avut şi eu un…” şi lista continuă.
Ce se aşteaptă femeile să audă din partea bărbaţilor în momentul când scot câinele la plimbare??
Exact ce scrie mai sus: „Vai dar ce frumos e, dar câţi ani are?” ” E băiat sau fetiţă?” „Am avut şi eu un…”
Ce are de fapt succes?
Momentul când faci ceva ieşit din comun şi de regulă dacă nu ai o idee foarte clară despre ce să faci sau să spui, lucrează contra-intuitiv.
Adică spune sau fă exact opusul a ceea ce ai fi vrut să faci.
Nu spun că este bine să faci aşa, nu spun că este rău să faci aşa, nici măcar nu spun să faci asta de fiecare dată.
Ce îţi pot spune însă este: Testează şi vezi cum funcţionează pentru tine!!
S-ar putea să ai rezulte foarte bune în situaţiile în care ştii că de obicei te blochezi.
Cât despre tachinări am mai vorbit şi chiar am un video despre cum să tachinezi o tipă – aici:
http://www.youtube.com/watch?v=xjzfnLlO3Y4
Spune-mi mai jos în ce situații din viața ta ai folosit CONTRA-INTUIȚIA și ți-a fost de folos??
Daca ți-a plăcut materialul ajută-mă cu un SHARE, dacă nu ți-a plăcut oricum dă-mi un LIKE contra-intuitiv.
