Stiati ca oamenii orgoliosi sunt adesea cei mai nefericiti?
Stiati ca narcisismul(adorarea de sine) este de fapt un semn de nesiguranta?
Stiati ca orgoliul ne impiedica sa simtim sau sa oferim dragostea reala?
Stiati ca aroganta strica relatiile cu ceilalti?
Iata parerea mea despre ce este Orgoliul si ce efecte are el asupra comportamentului nostru…
Ca de obicei imi place sa pornesc de la definitia din dictionar:
ORGÓLIU, orgolii, s.n. Părere foarte bună, adesea exagerată şi nejustificată, despre sine însuşi, despre valoarea şi importanţa sa socială; îngâmfare, vanitate, suficienţă, trufie. – Din it. orgoglio. Cf. fr. o r g u e i l.
Dar hai sa nu vorbesc despre ceilalti cand eu sunt cel mai bun exemplu…
Am fost o persoana foarte complexata in liceu, cu multe limitari in ceea ce priveste interactiunea sociala. Nu puteam vorbi cu 2 oameni in acelasi timp pentru ca mi-era teama ca ma vor judeca si nu ma vor intelege… Trebuia sa ii iau pe fiecare in parte… Si asta e doar un mic exemplu…
Din acel complex… odata ajuns la facultate am hotarat sa devin un altul… am luat o hotarare interioara puternica… am inceput sa abordez, sa trag de mine si curand sa incep sa am o stima ridicata… prea ridicata ar zice unii…
Am inceput sa am succes… am inceput sa ma cred cel mai frumos barbat… sa fiu narcisist… am inceput sa ii fac pe altii sa se simta sub mine (AMOG-uri) doar ca sa ma pot simti eu bine… si am ranit foarte multi prieteni in felul asta. Sper ca m-au iertat mai tarziu cand mi-am dat seama.
Ajunsesem la un moment dat sa ma cred mare Don Juan, PUA sau mai stiu eu ce… sa abordez ca sa fac demonstratii, sa ma dau mare, sa ma laud… cand de fapt eu nu ma acceptam pe mine, nu ma placeam cum eram… Ajunsese sa-mi placa asa mult acest rol incat uitasem cine sunt cu adevarat… uitasem sa mai fiu vulnerabil, uitasem sa mai am sentimente, sa mai fiu om! Eram player.
Tot din orgoliu nu acceptam cine eram cu adevarat, era mai comod sa ma cred cel mai tare si sa am intotdeauna dreptate iar parerile celorlalti sa nu conteze. Eu stiam ce e mai bine, fetele stiau pe naiba. „Cum sa inveti ceva de la fete… ele habar nu au ce vor… se contrazic mereu”. Fals am invatat enorm de la fete. Ele sunt maestre in arta socialului si emotiilor chiar daca uneori sunt coplesite de ele cand ar fi bine un dram de ratiune. Stiu Nashu, dau sfaturi ca o femeie.
Insa in asta cred… cred ca femeile pot da sfaturi foarte bune… depinde si pe cine intrebi bineinteles si foarte mult CUM intrebi si cum interpretezi ce auzi.
Cand am dat orgoliul la o parte si mi-am dat voie sa fiu asa cum sunt, cu emotiile, fricile, sentimentele mele… am inceput sa cresc cu adevarat… De-abia atunci. Pana atunci ma minteam, jucam un rol care-mi statea bine dar nu eram eu. Oare chiar trebuie sa cuceresc fiecare fata draguta care intra in camera in care sunt cand eu am nevoie doar de o fata simpatica care sa tina la mine acum si sa ma faca sa ma simt apreciat, sa fie tandra cu mine si sa avem nopti salbatice impreuna? E bine sa stii ce vrei si ce te face pe TINE implinit, nu ce zic altii ca ti s-ar potrivi, sau ce da bine la public sau in cercul tau social… asta e! Am pierdut cercuri sociale superficiale pentru ca nu am mai facut lucruri de dragul de a fi acceptat in grup. Si ce? Prietenii adevarati au ramas si un prieten adevarat e mai valoros ca 10 pseudo-prieteni…
Orgoliul… Orgoliul, ca acolo eram…
Oamenii care incearca sa se sinucida sunt cei mai orgoliosi oameni!!!
Ei nu accepta ca ei trebuie sa se schimbe… Ei sunt perfecti asa… lumea asta e cu susul in jos… asa ca mai bine isi baga picioarele in tot si se omoara.
Imi vine un citat in minte:
„Credeam ca toti sunt nebuni, cand de fapt eu eram nebunul…”
Schimbarea nu e grea, insa nici usoara… E doar inlocuirea unui obicei cu altul nou. Si facem asta de multe ori in viata… unele schimbari sunt mai comode ca altele ce-i drept. Dar de putut chiar se poate! Daca si vrei bineinteles. Orgoliul te poate orbi de la a vedea cum sa te schimbi in bine… Cand accepti cu adevarat si feedback si critica si cauti in interior inainte de a respinge parerea altora… ai facut un pas important spre evolutia ta personala.
Atunci cand suntem orgoliosi… e de fapt copilul din noi care este furios… si plange, urla.. si da cu picioarele de pamant pentru ca vrea sa primeasca jucaria pe care o vrea el, nu ce ii da mama, ce vrea el… si plange si iar plange… si pana nu primeste ce vrea el nu se opreste…
Dac-ar fi sa analizezi cu adultul tau comportamentul asta… ai realiza ca ‘a fi orgolios’ nu iti aduce prea mari beneficii si ca e bine sa fii corect cu oamenii… si ce daca fata te-a refuzat… asta e.. are dreptul ei. Nu, nu e o infrangere pentru tine. Refuzuri, acceptari toate sunt experiente.
Cum spunea Rudolph Steiner, parintele antropozofiei:
„Succesele sunt momente care-si dovedesc valoarea in prezent iar esecurile sunt momente care-si
dovedesc valoarea in viitor”… Lasa-le pe toate sa se intample, invata despre tine, mergi mai departe… urmareste-ti visul… Invata sa fi tu si sa te iubesti fara sa te preamaresti…
Invata sa iubesti oamenii si frumosul fara sa-i judeci… unii doar au momente proaste sau au avut multe experiente negative… asta e! Si tu ai avut… Viata e cum vrei s-o vezi!
Sincer, cred ca daca n-ar exista orgoliul deloc… am fi mult mai impacati cu noi, cu ceilalti… nu am lua lucrurile personal… nu am avea energii negative (incerc din rasputeri sa nu urasc, sa nu invidiez, sa nu dispretuiesc pe nimeni… de ce sa-mi creezi mie discomfort emotional? mereu ma intreb cand am astfel de sentimente: Imi face bine acest sentiment? Care este rostul lui? Pot sa-l inlocuiesc cu altul care-mi face mai bine? Da. Sa multumesc pentru ce am si sa accept ca lucrurile nu merg intotdeauna asa cum vreau eu.) Energiile negative pe care le transmitem spre univers se intorc inapoi in noi si ne ranesc si mai tare… Ne consuma din interior… Facem boli psiho-somatice, pe fond de stress… Atunci… are rost sa avem sentimente negative pentru altii oare?
Iar apropo de greseli… atunci cand copilul orgolios din noi ne zice… EU NU GRESESC!! Altii poate! E ca mine mereu…
Cineva intreba odata: Cum sa fac sa am succes mai repede?
Raspunsul a venit deodata: Greseste mai repede!
Avem nevoie de greseli, nu inseamna ca e vina noastra mereu insa suntem responsabili pentru reactia care o avem la greseli si pentru directia care o adoptam din acel moment si pe termen lung.
Asadar drag prieten,
Alege sa cresti… alege o cale fara orgoliu…
Iti doresc Succes!
by Sorin
