Iata datele problemei: e usor sa spui ca nu esti „needy”(„disperat”, atunci cand vine vorba de fete). E foarte usor sa te joci de-a baiatul dur. Ce te faci, insa, cand ceea ce ai vrea sa fii iti depaseste posibilitatile?
Am citit, intr-un an de cand sunt pe forum, multe FR-uri, relatari, topicuri de cerut sfaturi etc. in care aparea propozitia „Ca sa nu par needy…”, sau relatari despre cat de bine a fost cand respectivul era dur si indiferent si cat de urat a iesit cand si-a dat arama pe fata, adica si-a aratat latura sensibila (care, reprimata atat de mult timp, a preluat controlul).
Singurul lucru care se poate spune (si chiar s-a spus, dar unii nu vor sa inteleaga) este ca asa-numita atitudine Alfa/ de „bad boy”/ indiferenta/ etc. functioneaza doar cand e naturala. Vrei sa nu pari needy, dar frica ti se citeste in glas, in limbajul corpului, in gesturi. Poate am exagerat putin, dar una cu mai multa experienta te simte.
Cel mai clar exemplu este ca multi o fac pe baietii duri la intalnire, apoi asteapta un mesaj („nu i-am dat eu mesaj, normal, sa nu par needy”). Ok, vine mesajul: „Ce faci, mai, nu dai si tu un semn de viata?”, iar raspunsul este scris si trimis in mai putin de un minut: „Stii, am fost foarte ocupat, de-abia am avut timp sa respir” (dar, printr-o minune divina, exact acum eram intr-o pauza si n-am avut altceva mai bun de facut decat sa-ti raspund imediat).
Sau, ii ceri numarul si ea se eschiveaza. Atunci, ca sa nu pari needy, accepti situatia, ca doar n-o sa insisti. Si, ce-ai rezolvat? Sa fim seriosi, daca i-ai cerut numarul, inseamna ca te intereseaza. Deci, nu se poate spune ca esti 100% detasat. Desigur, nu pun la socoteala zambetul care-ti apare pe fata cand ea incepe sa-ti dicteze numarul.
Indiferenta si detasarea nu sunt atitudini pe care sa le „interpretezi”. Reprezinta stari psihologice si emotionale. Oricat de bine te-ai preface, tot te dai de gol candva. Pentru ca incerci sa fii ceva ce nu esti. Nu prea sunt adeptul lui „Fake it until you make it!”, pentru ca foarte putini chiar reusesc sa devina altceva. Majoritatea se poticnesc in cate-o situatie cu totul neprevazuta. Sau, se ataseaza prea mult de prietena si adopta o atitudine total noua pentru fata respectiva (dar obisnuita pentru ei). Culmea e ca exista si cei care incep sa faca marturisiri: „Stii, eu nu sunt asa, sunt un tip romantic si sensibil, dar m-am prefacut putin ca sa nu crezi ca sunt dependent de tine.”.
In plus, chestia asta devine o obsesie. Sa stai si sa-ti faci planuri cum sa nu fii needy e o prostie. Mai bine te educi astfel incat sa fii constient ca nu ai nevoie de cineva ca sa traiesti. Nu esti dependent de nimeni. Nu iti face ea o favoare, ci va simtiti bine impreuna.
Corect?
Coreeeect.
Atunci, de ce mai vad oameni care intreaba daca au parut needy, sau cum sa faca pentru a nu parea needy? Nu conteaza cum pari, ci cum esti. Si, in situatia in discutie, daca nu esti, n-ai cum sa pari. Pentru ca, daca nu esti needy, vei actiona in consecinta. Daca esti, vei actiona tot in consecinta, indiferent de cat de mult ai incerca sa pari dur.
Bafta tuturor
by 4 Real
