Am avut acum ceva vreme o prietena la care incepusem sa tin. Eram mai mic si mai prost. Ideea era ca imi placea relatia cu ea, dar nu intratat sa o vad alaturi de mine peste ani si ani de zile. Viziunea ei despre acest lucru pe mine ma inspaimanta. Imi batea apropouri despre stabilitatea relatiei noastre, avea un comportament oarecum posesiv, ma simteam sufocat de prezenta ei. Teoretic eram prima ei relatie serioasa iar eu ma simteam prins in ea cu o rapiditate demna de o Carrera.
Ideea e ca, pe de alta parte, imi placea fata. Asa ca am acceptat toate astea pana la un moment dat cand a facut o gafa majora. A inceput sa vorbeasca in fata prietenilor mei despre mutat impreuna, un mutat pe care noi, in prealabil, nici macar nu il discutasem.
M-am inverzit la fata instant iar prietenii mei, care ma cunosteau cat de cat, zambeau cu subinteles. La final, dupa spusele lor, fara sa stiu eu, au facut un pariu intre ei cat mai dureaza relatia mea cu tipa respectiva. Unul dintre ei a spus 2 saptamani, unul o saptamana. Nu a castigat nici unul, dar au fost pe aproape.
La o zi dupa am incercat sa o evit la telefon, simteam ca imi fuge terenul de sub picioare cand vedeam ca ma suna. O vedeam ca pe un intrus in viata mea, deja nu mai era cale de intoarcere. A doua zi dupa asta am dat telefon unei “foste” si am plecat la munte cu ea. Normal ca m-a sunat, am avut o discutie scurta de 1-2 minute in care m-a intrebat unde sunt. I-am spus ca la munte cu prietenii, ca aveam nevoie de aer curat. Mi-a inchis telefonul.
Era ultima oara cand i-am mai raspuns la telefon.
Era de Craciun.
Peste o saptamana faceam revelionul undeva intr-un apartament din Bucuresti, fumand chestii legale sau mai putin legale, cu bere multa la bord si intr-un cerc de oameni pe care nu ii vazusem in viata mea.
Era modul de a da papucii, total imatur de altfel, al unui barbat panicat cu privire la burlacia lui, la viitorul lui, la libertatea lui. Acum, cand imi aduc aminte, intamplarea respectiva nu imi mai provoaca decat un zambet melancolic. Sper doar ca fata respectiva sa isi fi gasit un barbat cu capul ceva mai pe umeri decat mine.
Iti fac o marturisire,
NICIODATA NU AM STIUT SA DAU PAPUCII.
Niciodata nu am stiut sa ma despart de o fata.
Cert este ca am adunat informatii despre asta din experienta mea de pana acum si pot intelege pana intr-un anumit punct acest proces, dar asta nu inseamna ca la momentul respectiv voi face ceea ce trebuie. Mai mult de atat, nu stiu daca exista un mod “corect” de a da papucii cuiva.
Pai sa vedem:
1) Scenariul “M-am inrolat in Legiunea Straina” presupune exact ceea ce am facut eu cu fata de mai sus.
Presupune o relatie, un barbat oarecum imatur, cu pofta de viata (sau speriat de bombe) care tine la fata de langa el, dar in acelasi timp e total panicat de ea. Totul pare frumos in relatie, cel putin la primva vedere. Poate doar senzatia nodului de la cravata pe care el tot timpul o are l-ar putea da de gol. Liniste si pace… SI PAAC. La minimul exces din partea ei, barbatul dispare. Unde e? Naiba stie! Raspunde la telefoane? NU! De ce? Pentru ca e panicat de ideea ca s-ar putea intoarce la ea.
2) Scenariul “100 de metri garduri” e ceva mai simplu. De ce? Pentru ca nu presupune o relatie! Pai atunci de ce vorbim de o despartire? Pentru ca presupune sex. Aaaa. Pai si de ce despartire? Pentru ca barbatul, la fel de panicat si imatur, confunda perioada imediat urmatoare cu o relatie.
Concluzia? Nu se mai uita inapoi, isi trage pantalonii in fuga. Nu mai raspunde la telefoane. Ce se intampla? Nimic deosebit, ea isi vede de viata. Barbatii sunt porci. El? Se bate in piept ca maimuta si isi cresteaza pe manerul pumnalului inca o victima. Dar tot crede ca a fost prea aproape. Prea aproape de .. ce? De o relatie, normal!
3) Scenariul “M-am indragostit si tu esti dragostea vietii mele. ” Pai suna frumos titlul. Poate, dar nu si urmarea.
Scenariul asta presupune o relatie care a inceput ok. Poate prea ok. Un barbat indragostit. Poate prea indragostit. Si o frica de ‘finalitate’. Daca te-ai uita per total, ai putea sa juri ca ea i-a dat papucii lui. Adevarul este ca el, din aceeasi panica de “realitatea unei relatii” si de “ceea ce traiesc eu e ireal, nu cred ca exista” – incepe sa dea cu bata in balta.
Repet! El e indragostit. Ar trebui sa fie linistit. Problema e ca vrea sa isi demonstreze ca relatia nu o sa dureze si ca ceea ce simt amandoi e o minciuna. Ce face ? Constient sau nu greseste in relatie de cate ori e nevoie ca femeia sa fuga. O suna noaptea beat. O suna de 1001 de ori pe zi. Plange in fata ei eventual. Se enerveaza tam nesam. Intr-un final ea fuge, el ramane singur, isi da dreptate cu privire la temerile pe care le avea. Toate femeile sunt curve.
Singura chestier cu care nu ar fi de acord niciodata este ca, daca sapi un pic, tot el i-a dat ei papucii. E o chestie inconstienta.
4) Scenariul “Mie mi-e ok. Dar tu de ce plangi?”. E acelasi scenariu, in principiu, cu cel de mai sus. Diferenta o face ca barbatul vrea sa provoace intentionat terminarea relatiei, doar ca nu are curajul sa puna capat. Si nu se comporta ca un indragostit, ci dimpotriva, foarte distant, desi ar nega cu vehement ca e ceva in neregula cu el sau cu relatia. Continuarea ? Ea ii da papucii lui. La final el da din umeri si pleaca multumit ca i-a reusit planul.
Acum or sa vina multi sa zica : dar unde e scenariul in care el o ia de mana, o scoate in oras si ii spune ca relatia s-a terminat? Pai scenariul asta nu exista! Un barbat nu are atata curaj, mai degraba si-ar schimba orasul de domiciliu si numele. Doar o femeie poate fi capabila sa se uite in ochii partenerului si sa ii spuna “S-a terminat!” si nici sa nu cedeze prada emotiilor.
E parerea mea si sunt constient ca nu o sa scriu o cartea prea curand despre cum sa dai papucii unei femei. Nu cred ca e nevoie.
Cel mai aproape lucru pe care l-am reusit de o despartire a fost sa o fac pe fata cu care am facut sex sa inteleaga, intr-un fel sau altul, ca nu suntem intr-o relatie. O chestie preventiva si de bun simt. Dar daca ma intrebi cum sa dai papucii unei fete cu care esti in relatie, n-as stii sa iti zic decat ca trebuie sa fugi destul de tare incat sa nu te prinda sau .. sa o provoci pe ea sa iti dea papucii cumva.
In schimb o sa scriu data viitoare cum sa treci peste o despartire. E ceva mai simplu de invatat si mai in natura barbateasca. Ceva care se poate invata cu adevarat.
Va salut,
Abel
