In fata mea, pe masa, in acest moment se afla un pix. Nu e orice fel de pix, nu e unul obisnuit, nu e genul de pix cu care scrii la facultate cursurile sau un pix uitat prin sertar de cateva luni bune cu mina aproape terminata si care va fi aruncat cu prima curatenie generala a biroului. E un pix ce inseamna mult pentru mine deoarece mi-a fost daruit de cineva special si e un instrument cu care semnez doar documente importnate si cecuri de pe care se incaseaza sume cu multe zerouri in coada. E grelut, e negru, e din lemn si are un model abstract pe el. Straluceste insa nu pentru ca are beculete sau sclipici pe el … straluceste pentru ca inspira putere si expira still, e un pix de valoare ce scoate in evidenta valoarea. Pentru tine e doar un pix, pentru mine e un simbol al valorii.
Dar sa lasam pixul deoparte pentru ca as vrea acum sa iti vorbesc despre punga de alune pe jumatate plina de langa tastatura.
Te intrebi de ce iti spun toate astea?
Eu ma intreb de ce ai probleme de comunicare.
O intrebare ce o citesc tot mai frecvent pe buzele voastre este: „cum imi dezvolt abilitatile de comunicare, cum fac sa devin mai vorbaret si mai carismatic?”. Am sa va raspund prin acest articol din perspectiva mea pentru ca si eu la randul meu mi-am pus aceasta intrebare la un moment dat si mi-am raspus singur, cautand in primul rand raspunsul la mine inainte sa-i intreb pe altii.
Nimic nu e mai plictisitor pentru o fata la o prima intalnire decat un partener tacut ce nu are prea multe povesti de viata si nu e capabil sa intretina o conversatie stimulanta si astfel, o interactiune mai profunda. Puneti-va putin in locul ei si imaginati-va cat stupid este sa ai in fata un tip care abia se chinuie sa lege doua cuvinte la intalnire si pe care trebuie sa-l tragi de limba pentru a putea lega o conversatie. Sau un tip monosilabic si pentru care a purta o conversatie inseamna a tine un interogatoriu intr-o celula de inchisoare. „Cati ani ai?”, „Unde inveti?”, „Unde lucrezi”, „Ce mai faci?”, „Ce mai zici?” nu fac parte dintr-o conversatie reusita iar daca vrei sa ridici putin nivelul va trebui sa-ti fortezi putin imaginatia.
Imi amintesc de anul 1 de facultate cand, emotionat fiind de primele mele cursuri, l-am cunoscut pe profesorul de contabilitate. Un tip inalt si invarsta, trecut de 50 de ani, cu parul alb si o voce foarte placuta. Desi imi inspira foarte multa incredere felul lui de a fi, eram sceptic vis-a-vis de cat de palpitant va fi acel curs … contabilitatea in general e un domeniu foarte monoton pentru o persoana extroverita si cu prea multa energie fizica asa ca mine. Apoi, domnul profesor a inceput sa vorbeasca. Imaginati-va acum un amfiteatru de 200 de studenti ce stateau efectiv cu gura cascata devorand fiecare cuvintel ce iesea dn gura acelui bunic tanar cu parul carund si personalitate ce poate fi confundata cu Florin Piersic. E singurul om pe care-l cunosc ce poate transforma contul 121-profit si pierdere intr-o poveste de viata plina de suspans si peripetii ce ar fi mai potrivita intr-un roman de aventuri decat intr-un curs de bazele contabilitatii. Nu are rost sa va mai zic ca nu am ratat nici un curs al lui din acel semestru si ca nu s-a prins o boaba contabilitate de mine insa cateva dintre povestile lui si azi imi mai zboara prin cap, dupa 5-6 ani de zile.
De la el am luat deprinderea asta de a vorbi despre totul fara sa zic absolut nimic. Si credeti-ma e o arta asta. Pot continua acum cu povestea pixului din fata mea si sa ma opresc 10 capitole mai tarziu pentru o pauza de masa dupa care sa reiau. Dar nu o voi face.
Vorbeste cu copacii.
Ma duceam la o prima intalnire intr-o dupa-amiaza foarte calduroasa iar strazile erau sexy (adica goale). Asa e vara pe la mine, fiind oras universitar, pe cat de aglomerat si plin de viata e in timpul anului scolar pe atat de pustii sunt strazile in vacanta de vara. Statusem cateva zile in fata calculatorului lucrand la un proiect personal de care eram foarte entuziasmat iar cand fac asta nu sunt foarte vorbaret, deci energia mea cand ma duceam la acea intalnire era destul de scazuta si nu prea aveam chef de vorba. Dar mi-am amintit ca citisem undeva (si chiar nu-mi amintesc unde) despre un tip care atunci cand avea problema asta se apuca sa vorbeasca de unul singur pe strada cu copacii pana intra intr-o stare mai comunicativa.
Mi-am zis ca nu e cazul sa o dau chiar in extrema asta, insa am inceput sa vorbesc in mintea mea cu orice obiect imi aparea in cale.
Am purtat o conversatie foarte stimulanta cu un cos de gunoi, intrebandu-l „ce mai faci draga cos de gunoi? ai facut treaba buna azi?”, iar apoi am abordat un subiect foarte interesant cu un zid mare si alb pe langa care am trecut si anume „inalzirea globala”. Desi zidul nu avea prea multe argumente fie pro, fie contra, a fost o dezbatere destul de greoaie. Am mai discutat cu un caine vagabond, cu un bebe mic si zambaret dintr-un carucior si cu o masina Lada veche si prafuita dintr-o parcare.
Cand m-am asezat in fata fetei cu care ma intalneam aveam un chef de vorba cum n-am mai avut niciodata. Incepusem sa-i spun tot ce am pe suflet, tot ce imi place mie pe lumea asta, tot ce imi doresc, tot ce mi s-a intamplat si am trait impreuna conversatia aia pe niste subiecte aparent inutile. A inceput si ea sa-mi povesteasca lucruri destul de intime pe care nici nu mi-am dat seama ca le-am abordat in discutie si pana sa-mi dau seama, trecusera cam 4 ore de cand ne asezasem la masa. Afara se facuse intuneric si noi nu vroiam sa plecam, acum aveam amandoi chef de vorba.
Am continuat sa procedez asa inainte de fiecare intalnire cand nu eram intr-o stare prea comunicativa si de fiecare data dupa 10-15 minute de vorbit cu copacii in mintea mea, ajungeam in starea pe care mi-o doream, iar uneori gura nu mi se mai inchidea.
Gandeste-te putin. Rolul acestui exercitiu este de ati stimula acea parte a creierului tau care se ocupa cu comunicarea. Cu cat mai des faci asta, cu atat mai vorbaret vei deveni. Insa secretul este sa nu ramai in capul tau.
Vorbeste cu oamenii.
Partea a doua a exercitiului presupune sa-ti fortezi singur abilitatile de comunicare. Asta inseamna sa devii mult mai sociabil si sa cauti sa petreci tot mai mult timp in preajma grupurilor mari de prieteni. Cu cat mai mult te fortezi sa vorbesti mult cu atat mai comunicativ vei deveni in timp iar cu cat mai comunicativ vei deveni, cu atat mai carismatic vei fi vazut de cei din jur.
Deci in loc sa stai inchis in camera ta intrebandu-te cum sa faci sa devii mai vorbaret mai bine suna-ti cativa prieteni, scoate-i la o bere si nu-i lasa sa scoata un cuvant. Vorbeste-le tu cat de mult poti, chiar si daca spui numai prostii. Inutilitatile pe care le scoti acum pe gura se vor transforma in vorbe intelepte mai tarziu.
Daca vorbesti mai putin esti mai misterios.
Pentru mine chestia asta e egala cu zero. E adevarat ca femeilor le plac barbatii misteriosi si e adevarat ca un barbat mai tacut va avea intotdeauna o aura de mister in jurul lui.
Dar e la fel de adevarat ca un barbat tacut la prima intalnire va avea mai mult de pierdut decat de castigat.
La fel de adevarat e ca vorbind mult si prost ai mai mult de pierdut decat de castigat comparativ cu a vorbi putin si bine, insa pentru a ajunge sa vorbesti bine trebuie ca mai intai sa vorbesti mult si prost.
Asadar nu te rusina de ce ai de spus, forteaza-te putin si vei descoperi ca si in tine se afla un mic papagal cu ciocu’ mare vorbaret si genial.
N-am subiecte.
Da, stiu ca asta e mare ta dilema atunci cand esti la prima intalnire. Ce subiecte sa abordezi. Iar ca sa-ti raspund la asta vreau sa-ti pun mai intai cateva intrebari:
Cand ai fost ultima data intr-o excursie? Unde anume si ce-ai facut acolo?
Care e cel mai interesant lucru pe care l-ai facut vreodata? Dar cel mai tampit?
Ce ti-ai dorit intotdeauna sa faci si nu ai avut pana acum ocazia?
Ce vise ai? Ce iti doresti sa faci inca din copilarie?
Ce im poti spune despre tastatura din fata ta?
Dar ea ce vise are? Ce planuri are? Ce ii place sa faca? Care e cel mai nebunesc lucru pe care l-a facut in viata ei? Care e povestea inelului pe care-l poarta?
Ramai focusat pe pasiuni, vise, lucruri care iti provoaca entuziasm, pune intrebari deschise. Sunt lucruri chiar logice astea, insa trebuie sa depui putin efort pentru a provoca si mentine o conversatie interesanta.
Ce inseamna comunicare reusita.
De multe ori m-am lovit de zidul asta atunci cand aveam chef de vorba si nu-mi mai tacea gura. Ceea ce multa lume ti-ar confirma este faptul ca un comunicator bun stie mai mult sa asculte decat sa vorbeasca. Pentru mine astea erau vorbe goale in trecut deoarece nu le intelegeam. Eu chiar ma fortam sa tac in unele momente pentru a asculta ce are de zis persoana de langa mine. Si tipa nu zicea mai nimic. Iar eu ma intrebam: „ok, am tacut ca sa o ascult … now what?”.
A fi un bun comunicator inseamna a contribui cu 50% din conversatie si a stimula persoana cu care discuti sa contribuie cu restul de 50% si vei gasi multe poturi folositoare despre acest subiect in materialele lui Allan Peasse. O poveste pe o poveste, un vis pe un vis, un banc pe un banc, o aluna pe o aluna.
In concluzie, odata ce ai inceput sa vorbesti … mai si taci.
Sa iti spun niste secrete (nu mai zici la nimeni).
1. Incepe sa-ti traiesti viata. Iesi prin lume, fa ceva. Probabil ca nu stii cum sa comunici pentru ca nu ai ce sa comunici.
2. Traim intr-o lume a socializarii. A fi sociabil inseamna a avea putere. Aceasta putere te va duce tot timpul in fata altora, iti va aduce informatii utile, vei cunoaste persoane mai deosebite si oportunitati noi. Deci nu mai fi un tacut introvertit cu 2 cuvinte/ zi. Se spune ca un barbat scoate in media 8000 de cuvinte pe zi, in timp ce o femeie poate rosti peste 15000 (multe din ele inutile 😛 ). Incepe si tu sa-ti depasesti potentialul.
3. Citeste carti. Daca nu ai un vocabular dezvoltat nu ai nici o scuza si trebuie sa-ti imbunatatesti aspectul asta. Cauta-ti cateva carti care-ti plac si devoreaza-le, deschide-ti apetitul pentru literatura si umpleti bagajul de cunostinte.
Nu te pot transforma intr-o persoana carismatica acum, insa te pot indemna sa iti fortezi singur abiitatile de comunicare pentru a ajunge la nivelul pe care ti-l doresti si vreau sa stii ca asta e posibil daca esti dispus sa depui putin efort. Daca iti folosesti putin imaginatia vei descoperi cum poti folosi orice din jurul tau pentru a creea o conversatie spumoasa si captivanta. Chiar si pixul de pe masa e un subiect bun.
Acum ca am terminat punga de alune, am sa va vorbsc despre fata de masa pe care am patat-o de pizza, cafea, suc, ciocolata, etc, iar acum va trebui s-o spal. Nu va mai vorbesc despre asta. Vorbiti-mi voi despre musca de pe perete.
Articol scris de Bogdan (Motanu’)
