Acesta este un mail care l-am primit acum cateva zile din partea unei membre a comunitatii.
Tin neaparat sa va felicit, e un site super reusit, de altfel singurul care a reusit sa-mi mentina interesul treaz! Am citit toate articolele si am fost uimita de cat de interesati sunt de fapt barbatii de femei. M-am intrebat involuntar ce ma seduce pe mine la un barbat, ce le seduce pe prietenele mele…. cum vedem noi, femeile lucrurile de fapt.
Sa incep cu abordarea…recunosc…rar m-a abordat un barbat din senin pe strada. Sunt o femeie frumoasa, nu o spun ca sa ma laud si am priza la sexul opus…dar din multii barbati care ma privesc, imi zambesc sau chiar deschid un dialog cu mine sunt foarte putini cei care reusesc sa-mi starneasca interesul. Din cei cativa care reusesc sa-mi starneasca interesul unul va ajunge cu mine in pat. Vorbim de o perioada x de timp.Odata ajuns acolo se da verdictul… daca va ajunge acolo si a doua oara.
Se intampla ca uneori un barbat ma intereseaza doar sub aspect sexual si sunt socata ca barbatii nu sunt incantati de asta. El vrea sa ma pastreze. Aici se da marele test. Poate eu sunt o specie de femeie mai ciudata. Pe mine sexul nu ma tine langa un barbat, fac sex pentru ca imi place si ma simt bine cu barbatul respectiv dar asta nu inseamna ca-mi doresc sa-mi petrec toata viata cu el. Daca ma simt foarte bine cu el s-ar putea sa-mi doresc sa raman cu el… dar… aici incepe greul. Sunt exigenta – barbatul care ajunge la statutul de prietenul meu trebuie sa fie in primul rand ingrijit, sa arate bine (nu trebuie sa fie un sex symbol), sa aiba respect fata de propria persoana, demnitate si un caracter puternic. Sa stie sa fie barbat fara a incerca sa epateze, sa fie jucaus fara a-mi leza mie orgoliul, sa ma iubeasca fara sa ma sufoce, sa ma respecte fara sa ma lase sa-l calc in picioare.
Respect un barbat in masura in care stie sa fie el insusi, sincer si natural… inteligent, versat, cult, descurcaret…si nu in ultimul rand sexy. Majoritatea barbatilor, in momentul in care le transmit ca nu sunt interesata sa avansez intr-o relate cu ei cer explicatii. Le dau la modul cel mai sincer. Raspunsul lor…e vezi Doamne ca eu caut un ideal si cer prea mult. Replica mea e….nu inseamna ca acel barbat pe care mi-l doresc eu nu exista pentru simplul fapt ca nu esti tu acela.
M-am indragostit si eu la randul meu, la un moment dat, de un barbat exigent. Pentru el am tras din greu si la propriu si la figurat. Am bagat fitness, am invatat, m-am ingrijit, m-am aranjat…am ajuns sa am un job super misto si un look pe masura. Nu am ramas cu el… nu ne potriveam dar efortul a meritat. Am inteles ce mult inseamna sa te lupti sa fii asa cum ti-ar placea. Sa ceri mult de la tine,sa fii exigent cu toate greselile si defectele tale, sa nu renunti niciodata la a vrea mai mult, a incerca, a lupta… a face mai mult.
Pe mine ceea ce ma seduce la un barbat e el insusi, atitudinea lui, caracterul lui… siguranta… forta… barbatul din el cizelat si slefuit. O data ce ma seduce… ma va pastra daca va stii sa ma iubeasca fara sa devina dependent de mine, sa ma surprinda, sa ma incante.
Apreciez o relatie in masura in care aceasta e coltul meu de rai, evadarea din limite… acolo, cu barbatul meu, in patul meu… in bratele lui nu exista ieri, maine… real, timp. Dar ca eu sa simt asta el trebuie sa stie sa ma poarte pe nori cu un zambet prin care imi spune te iubesc, cu o atingere usoara care imi spune te doresc..cu o imbratisare puternica prin care imi spune nu pleca.
Ca o concluzie… pentru mine… acest feeling e ceea ce face viata sa merite traita. Nu cred ca e dimineata mai frumoasa decat aceea in care te trezesti cu persoana iubita in brate.
by Mosu
