Am iubit. Mult..
O persoana cu care nu am putut, nu pot si probabil nici nu o sa fiu vreodata. Si nu din cauza ei, nu din cauza prietenului ei pe care il iubeste, ci in primul si in primul rand din cauza mea. Pentru ca nu am avut experienta necesara pentru a sti cum sa o iau ca sa o despart de prietenul ei. Pentru ca m-am lasat sa ma indragostesc atat de tare, incat nu am mai fost in stare sa fac nimic coerent cu ea. Pentru ca am urcat-o singur pe un piedestal atat de inalt, incat nu am mai avut nici o sansa sa ajung la ea. Mi-am construit un adevarat vis cu ea, un vis asa frumos, asa perfect, incat asta a ramas: un vis….
Si culmea e ca la un moment dat ei chiar ii placea de mine, si ar fi putut iesi ceva foarte frumos intre noi …Insa ea pana la urma mi-a intors spatele..Si nu am nici un motiv sa o invinovatesc…M-am invinovatit insa pe mine. Atat de tare, incat cateva luni am intrat intr-o depresie care i-ar face pe psihologi sa planga…Mi-am dat seama ca eu sunt singurul vinovat datorita caruia eu nu pot sa fiu cu persoana pe care o iubesc. Mi-am dat seama ca va fi extrem de greu sa ma schimb, pentru a nu mai cadea in situatii de genul asta. Mi-am dat seama ca pe ea am pierdut-o pentru totdeauna. Iar sentimentul asta de vinovatie, ca as fi putut avea ce imi doream cel mai mult, atat de usor, dar am ratat singur cu poarta in fata ocazia nu cred ca o sa ma lase vreodata, chiar daca pe ea in sine o sa o uit. Asta e foarte pe scurt povestea mea.
Am aflat cu ocazia asta ca o multime de tipi, de fapt majoritatea, au trecut cel putin odata in viata prin ceva asemanator. Am aflat ca iubirea pe care nu o putem avea, dureaza cel mai mult, doare cel mai tare, devine cel mai usor obsesie si are sansele cele mai mici de reusita. Asta in cazul in care nu ne separam total de sursa obsesiei noastre. Dar cati dintre noi au facut asta? Si cati nu au atarnat luni, sau mai rau, ani, pe langa o tipa care oricum nu ii vroia, doar ca sa ajunga in temuta “friend zone” de unde sa nu mai poata niciodata sa mai iasa? Am ajuns sa ma intreb cum unii care nu arata prea bine, nu sunt prea inteligenti, nu sunt nici bogati au n femei, in timp majoritatea tipilor se zbat intr-o cumplita mocirla a mediocritatii si isi irosesc viata stand in curul unei tipe care oricum daca o iei la analizat din afara nu are nimic deosebit in ea? Te-ai gandit vreodata cum tipa aia pe care tu o vezi asa speciala si pentru care ai face orice si crezi ca e singura persoana cu care te intelegi bine si te-ar face fericit nu e de fapt decat o tipa banala pe care multi altii inaintea ta s-au plictisit sa o futa? te-ai gandit cum ai pierdut timpul salivand dupa una care nu te vrea, in timp ce ai fi putut avea atatea alte experiente deosebite cu alte tipe? Ce crud si rece e adevarul asta cand ajungi sa il constientizezi, insa de aia i se zice adevar. Si totusi, de ce se ajunge in situatia asta?
1. Pentru ca esti ceea ce societatea numeste “baiat de treaba”, si tot societatea mediatizeaza genul acesta de personalitate, care nu o sa iti aduca nimic bun, nici in relatia cu femeile, nici in viata. Un “baiat de treaba” e de regula foarte nesigur pe el, si depinde foarte mult de relatia cu cei din jurul lui, de la care cauta atentie si simpatie, care sa compenseze lipsa lui de incredere in sine. De regula se agata aiurea de cate o tipa pe care o copleseste cu atentia lui. Careia ii aduce trandafiri la prima intalnire, careia cauta sa ii cumpere afectiunea cu cadouri scumpe. Iar cand aceasta vrea sa renunte la el, se agata in continuare cu disperare , incercand de obicei sa intensifice comportamentul initial, care oricum nu da rezultate bune, in loc sa isi schimbe atitudinea, care i-a adus de prima data in aceasta situatie. E asa disperat pentru a satisface nevoile tipei incat le pune deoparte pe ale lui, si isi plaseaza obiectul adoratiei sus sus de tot pe un piedestal. Vrea sa fie tot timpul pe langa ea, de frica sa nu i-o fure altcineva. Ii da n telefoane si n mesaje, sta n ore cu ea pe mess. Se gandeste non stop la ea, ignorand toate femeile interesante din jurul lui. Numara orele pana cand o va vedea din nou pe tipa asta de care ii place asa de mult, dar careia nu i-a spun niciodata chestia asta, si daca i-a spus, a facut-o fara vreun rezultat pozitiv. Ii face complimente peste complimente. Se lasa atras in realitatea femeii. Ii cere ei acceptul pt orice, si o pune pe ea sa ia toate deciziile. II e frica sa ia atitudine, de frica unei despartiri. El crede ca niciodata nu va mai intalni o tipa asa speciala ca ea. Isi foloseste adoratia pentru a concluziona ca” nimeni nu o sa o mai iubeasca asa cum o iubesc eu”, pentru ca are o nevoie organica de a simti ca el e cea mai buna optiune pentru prietena lui, pentru ca altfel insecuritatile sale il vor coplesi cu frica si gelozie. El are nevoie de prietena lui, sustinand ca ea e singura sursa a fericirii lui. Pana la urma e clar, “baietii de treaba” nu se plac pe ei insisi si se bazeaza mult prea mult pe cei din jurul lor, si in special pe obsesiile lor, pentru a le furniza stabilitate si fericire. Ceea ce nu e deloc atractiv pentru o femeie.
2. Pentru ca nu ai indeajuns de multa experienta. Pentru ca din cauza lipsei de incredere in tine, ai avut probabil cateva prietene banale, daca le-ai avut si pe alea…Iar dintr-o data, o tipa draguta iti acorda atentie. Iar tu vei tinde sa ii supraapreciezi calitatile si sa nu te mai focusezi decat pe ea. Chiar daca probabil ea nu face asta decat ca se se simta sexy si apreciata de tine, chiar daca de fapt ea nu o sa vrea decat atat, si in nici un caz sa treaca la chestii intime cu tine, adica sex. Sau poate, in cazul fericit, vrea doar sa te tina la borcan, de rezerva in caz ca nu ii iese la un moment dat treaba cu cei cu care de fapt vrea sa fie. Si iti spune minciuni frumoase, si iti da sperante, iar tu ca un bou, nu vei vedea ca toate astea nu sunt decat vorbe….
Ce ar trebui sa o faci odata ce ai ajuns intr-o situatie de asta?
Simplu: sa elimini orice contact cu ea(agenda, mess, pleci de la locul de munca comun, etc.) dupa care te apuci sa cauti alte tipe, ca sa o uiti, si ca sa iti dezvolti abilitatile in domeniu. La o scara mai mare, sa incepi sa ai incredere in tine, fiindca fara ea nu faci nimic, sa inveti sa iti infrangi temerile, sa lasi lenea la o parte si sa incepi sa depui efort pentru a te schimba, si a nu mai pica in stiuatia asta.
Ce o sa faci tu?
Nu o sa poti sa te rupi de ea, decat dupa ce ai pierdut o buna perioada de timp in care ti-a dat cu stangu’n dreptu si ti-ai ratat cam toate sansele de a fi cu ea. Indiferent ce sfaturi ti-au dat cei din jur, tu o sa atarni in continuare, ca poate ceva ceva tot o sa se intample de la sine. Nu o sa se intample. Nu o sa reusesti sa iti invingi teama de a experimenta chestii noi, de a te schimba, nu o sa evoluezi. Ceva o sa se schimbe la tine, odata ce ai aflat (citit) atatea lucruri despre problema ta, insa daca o sa ramai doar cu cititul, ele or sa aiba un impact prea mic asupra ta. La un moment dat, satul de atata suferinta, o sa o uiti, si o sa te minti ca ai lasat situatia asta in urma si ca totul e bine acum. Gresit. Fiindca cu prima ocazie o sa cazi din nou in aceeasi situatie…
Si pana la urma, asa e normal sa fie. Nu putem toti sa fim maestri in seductie si sa avem n femei. Doar unii or sa ajunga asa, in timp ce majoritatea, chiar daca la un moment dat s-au intersectat cu un moment in existenta lor cand ar fi putut sa ia o decizie care sa le schimbe viata, chiar daca aveau acces la o multitudine de informatii despre cum sa isi imbunatateasca relatia cu femeile, or sa se multumeasca doar cu niste avantaje de moment. Si la urmatorul one-itis o vor lua iar de la capat, neavand nici cea mai mica idée ce sa faca…
PS: cel mai tare m-a ambitionat in toata povestea asta ce mi-a spus o prietena buna a mea ” De cate ori sa-ti spun ce potential ai si cate chestii misto detii ACUM si ai putea sa le fructifici?”. Poate ca a fost norocul meu ca am asa o prietena care a avut incredere in mine atunci cand nimeni, nici macar eu, nu mai aveam. Poate ca a fost norocul meu ca am descoperit acest site, si mi-am dat seama cate din greselile de mai sus le-am facut si eu la randul meu. Nu stiu inca daca voi ajunge cu adevarat priceput in acest domeniu, dar macar incerc. Ar fi chiar pacat de mine daca as lasa acest moment sa treaca. Ar fi pacat si de tine…
Articol scris de AVR
