Stăteam ca un şoarece ce se holbează la o bucată de caşcaval, care cu toate că intuieşte cursa ce-l aşteaptă, nu se poate abţine şi pune botul.
Ş-am pus botul i-am spus “Te ascult!” când puteam poate să schimb subiectul, să amân discuţia sau pur şi simplu să mă ridic stânga-mprejur şi să plec păstrându-mi intactă “inocenţă” în ceea ce priveşte modul cum gândesc femeile.
Dar asemănător senzaţiei ăleia irezistibile de a da un Like pe Facebook la o pereche frumoasă de sâni accidental expuşi într-o poză la soare, pe mine mă ardea pe interior, trebuia să ştiu ce are să-mi spună tipa asta şi care dracu-i treaba cu carneţelul maro.
Însă la fel ca şi cum ţi-ai fi luat doar “Seen” de la soartă am ajuns să îmi contemplez mult decizia de a o asculta.
Şi nu te cred idiot dragule, ştiu că citeşti cu nerăbdare şi deabia aştepţi să ajung la partea în care îţi povestesc conversaţia.
Îmi dau seama că îţi doreşti asta, însă conversaţia în sine ar fi seacă şi rece dacă ar fi lipsită de experienţa care a venit odată cu ea.
Vezi tu o vorbă înţeleaptă spune că nu destinaţia reprezintă de fapt magia lucrurilor, ci călătoria este de fapt esenţa suculentă a fericirii, deoarece nici un obiectiv nu te poate duce către fericire.
Asta se întâmpla şi pentru noi acum, dacă îţi spuneam doar că am stat de vorbă cu o alintată şi mi-a spus nişte lucruri poate n-ai fi înţeles exact de ce a fost atât de importantă pentru mine experienţa şi în ce stare de spirit mă aflam.
Toată conversaţia între noi s-a născut pe Facebook, unde timid i-am lăsat câteva like-uri pentru că îmi plăceau pozele ei care aveau o subtilă combinaţie dintre artistă şi vampă.
După cum majoritatea celor care mă cunosc ştiu, nu eram fan al abordărilor pe Facebook, mi se părea o muncă imensă de a cobora o tipă de pe piedestalul virtual pe care s-a urcat singurică, şi pe care-l tot consolidează cu fiecare poză care mai de care mai deşuchiată.
Aşa că acele Like-uri le-am lansat fără nici cea mai măruntă aşteptare, îmi plăcea ce văd, şi complet conştient m-am aşezat şi eu în rând cu alte câteva sute de bărbaţi care îi lăsau avalanşe de aprecieri la poze.
După doar câteva, surpriză! Primesc un “Mesage request” , adică Facebook mă întreba prieteneşte dacă vreau să stau de vorbă cu un necunoscut listei mele de prieteni.
Deschid mesajul, şi după cum probabil te aştepţi, era un mesaj de la ea, mă întrebă despre originea numelui meu.
Fiind sătul de întrebare asta şi pentru că mi se părea o tipă interesantă, nu i-am răspuns imediat.
Şi cum ştiu din experienţă că tipele pretenţioase sunt sătule de atenţie şi tânjesc după un tip pe care să şi-l dorească dar a cărui atenţie să n-o primească.
Să le ignori funcţionează în viaţa reală cu tipele care sunt super pupate în fund aşa că am testat să văd dacă merge şi pe Facebook.
În mai puţin de jumătate de oră primesc din nou mesaj de la ea: “De ce nu vrei să vorbeşti cu mine bubi?!”
Bubi… din toate alinturile, diminutivele şi răsfăţul din lume ea a ales să îmi spună “Bubi”, de parc-aş fi o potaie tembele gata să dea din codiţă şi să răspund bucuros la comenzile stăpânei, în speranţa că primesc vreo recompensă.
Mulţi ar face orice pentru o bucată de păsărică de calitate, dar să-mi spui “Bubi” e ca şi cum mi-ai călca orgoliul pe coiţe, şi nu, nu sunt genul de bărbat care să mă las călcat pe coiţe.
Am continuat să nu îi răspund iritat fiind şi am observat ca acesta clocitoare de pisicoşenii continuă cu alintăturile de parcă eram iubitul ei de-o viaţă.
Într-un final perseverenţele ei au învins, şi raţionamentul capului superior care îmi spunea “Bă eşti prost? Tu nu vezi ce idioată e asta?!”a fost detronat de poftele capului mai micuţ, dar hotărât, care nu putea să treacă peste ţâţele ei atent expuse la soare.
Dar, la urma urmei sunt bărbat şi cu suficientă insistenţă o femeie potrivită poate face cel mai căpos bărbat să îşi arunce în mocirlă orice principiu moral. Kudos pentru voi doamnelor.
De aici a început distracţia, pentru că în ciuda înverşunării mele faţă de Facebook am început să stau de vorbă cu ea şi recunosc că mă intrigă. Cum s-o ignor în halul ăsta şi să-i răspund atât de sec şi zeflemist iar ea să continue să fie din ce în ce mai interesată de mine?
Şi uite aşa peste doar câteva ceasuri de schimbat impresii pe Facebook, ajung să întorc capul în timp ce mă dădeam cu strugurel într-o vitrină aburită doar ca să văd enigmă în palton vişiniu cum mă privea ştrengăreşte.
Semi-piţipoanca virtuală în realitate era chiar o tipă decentă, ba mai mult chiar avea câteva chestii în cap.
Ştiam că tipele în general pe internet au tendinţa de a afişa o mască, un fel de scut de genul “Voi mă vreţi, iar eu mi-o ard de neatins” însă nu îmi închipuiam că scutul e mai degrabă o armură cu camuflaj de piţipoancă pe care-o poartă cu atâta mândrie.
Nu îmi dau sema nici acum dacă m-a uimit sau dacă m-a deranjat faptul că am realizat ce se află în spatele unor aparenţe imbecile, şi cum de fapt acolo se pot ascunde nişte tipe foarte interesante.
Distanţa am continuat să mi-o păstrez oarecum până la final intrigat fiind, iar ea părea să preia din ce în ce mai mult iniţiativa, lucru care desigur punea paie pe foc.
Şi uite-mă-n faţa ei cu ochii holbaţi ca un viezure-n călduri gata să aud ce are să-mi spună:
-Te-ai simţit bine Taher?
-N-am plecat încă… i-am răspuns pe un ton ironic
-Stii ce o doare cel mai tare pe o femeie?
-Depinde de femeie
-O doare faptul că se simte nedorită, noi femeile, eu am nevoie să mă simt dorită ca să mă simt femeie.
-Si ţi se pare că nu eşti dorită?
-Tocmai aia problema vezi tu…. şi deschide carneţelul
-Ştii cum m-am simţit eu când nu mi-ai răspuns la început pe Facebook?
-Te-ai simţit să mă laşi în pace pentru că poate am treabă?
-Nu. ... şi pufneşte pe nări. M-am simţit enervată şi îmi venea să îţi dau ignore, dar ceva din mine mă făcea să vreau să-ţi scriu în continuare şi eu că proasta ţi-am scris.
-Şi nu văd care-i problema…
-Tu eşti problema Taher şi toţi bărbaţii ca tine.
În momentul ăsta deja începeam să mă simt dubios şi mă gândeam dacă nu e o idee bună să mă car până nu face nebuna vreo criză.
Totuşi în ciuda impulsului de moment am ales să rămân şi am continuat.
-Si cum sunt eu o probema pentru tine mai exact? Sau mă rog, noi bărbaţii…
-Vezi tu, noi femeile trăim cu o stigmă socială, dacă ne place un bărbat trebuie să aşteptăm să facă el primul pas, dacă nu o face trebuie să îi transmitem cumva ce e în inima şi păsărica noastră. Dacă facem noi primul pas părem uşoare, slabe şi vă pierdeţi rapid interesul.
-Ai testat tu asta? …am întrebat-o reţinut
-Normal, pentru că am iubit Taher şi am fost călcată în picioare de bărbatul în faţa căruia m-am deschis şi mi-am permis să fiu cu adevărat femeie.
-Si pentru că ăla a fost bou tu acum alegi să joci rolul unei piţipoance inabordabile.
-Da! O fac şi mă bucur s-o fac, pentru ca aşa le pot citi tuturor satisfacţia perversă când cred că au de-a face cu o fată uşoară de care pot să îşi bată joc.
Acum deja privirea ei începea să semene cu o scenă din exorcistul, tot ce-i lipsea era o întoarcere de cap la 360 de grade.
-Bun şi atunci care-i problema mea? Ce ţi-am făcut eu? Tu ai insistat să ne vedem, tu m-ai târât aici de ce sunt eu o problemă?
-Pentru că indiferenţă ta mă face să mă simt atrasă de tine, să te văd că nu eşti ca toţi ceilalţi care mă doresc doar pentru o noapte de sex. Uite…
Şi atunci mi-a aruncat în braţe carneţelul maro, în care odată ce am început să-l răsfoiesc am descoperit o înşiruire de bife şi mâzgălituri fără prea mult sens pentru mine, cred că s-ar fi putut încadra perfect la medicină cu scrisul ăla.
Analizez atent şi pe lângă hieroglifele aparent fără sens remarc notate ore şi diverse acţiuni de genul: “23.40 Nu m-a privit în ochi” , 23.47 “A întors privirea în timp ce-i vorbeam”.
Tipa notase aproape toate gesturile şi cuvintele mele ce-o făceau pe ea să simtă că nu sunt suficient de interesat de ea.
Era atât de frământată de faptul că aş putea să nu o doresc atât de mult precum îşi închipuia că trebuie dorită ea în general de bărbaţi, încât a ţinut să documenteze în detaliu comportamentul meu.
Restul conversaţiei noastre nu a fost atât de remarcabilă, ci a reprezentat o semi-şedinţă de terapie despre cum poate să îşi rezolve ea problemele din trecut astfel încât să poată interacţiona cu bărbaţii.
Toată conversaţia, şi experienţa de altfel mi-au arătat că de mult ori indiferenţa este o monedă pe care o poţi folosi atunci când o femeie este perpelită bine pe toate părţile cu atenţia bărbaţilor.
Dar tot odată am conştientizat că cine acceptă ca plată acesta monedă de fapt are în suflet o mare suferinţă şi cel mai probabil are nişte probleme pe care trebuie să şi le rezolve.
Persoanele de genul ăsta cad cu uşurinţă pradă unui cerc vicios, isi doresc pe cine nu pot avea şi resping pe restul persoanelor care le oferă poate tot ce şi-ar dori.
Desigur ca bărbat poţi să foloseşti asta în favoarea ta, ca să aduci o femeie în patul tău, însă oare este ăsta modul natural prin care să începi interacţiunile cu o femeie care presupun că te atrage?
Acest rol, pe care îl joacă de multe ori femeile, se poate observa foarte bine în mediul virtual, acolo unde se simt cel mai în siguranţă şi protejate, iar m-a pus pe gânduri.
Drept urmare o perioadă de câteva luni am petrecut foarte mult timp pe Facebook analizând diverse femei şi tipologii de reacţii pe care le au în conversaţie în funcţie de modul în care le scriu şi atitudinea pe care o reflectă profilele de test pe care le-am făcut.
Studiul a mers mai departe şi am ajuns să îmi schimb radical părerea despre abordările pe Facebook şi modul în care asta poate prezenta o oportunitate bună de a cunoaşte tipe interesante.
Am văzut că nu toate femeile sunt neapărat imbecile sau reci dacă nu răspund ci de multe ori au zidul ăla de protecţie ca să se ferească la rândul lor de imbecili care vor să profite de ele.
Însă dacă ştii cum să abordezi corect o femeie, cum să îi pui problema şi cum să îi menţii atenţia captivată o poţi face să se deschidă şi să comunice cu tine.
Din nou am mai observat şi faptul că femeile sunt foarte receptive să iasă cu bărbaţi pe care îi cunosc pe Facebook, deoarece prin intermediul ăsta îşi pot face o impresie despre ce fel de persoană este tipul cu care vorbesc.
Cu siguranţă ocazional vei întâmpina şi o frustrată nebună care are probleme, însă dacă dai puţină atenţie modului în care te “comporţi” pe net şi în ce fel scrii vei, observa că poţi evita aceste situaţii cu lejeritate.
Toată cercetarea pe care am făcut-o m-a adus azi să lucrez la un nou proiect despre abordările pe Facebook, proiect despre care o să îţi vorbesc în mailul următor.
Chiar dacă noţiunea de abordare pe Facebook nu este un concept nou, până acum nu am găsit nici un studiu serios şi bine documentat care să releve lucrurile care funcţionează şi creează atracţie şi lucrurile care te fac să o dai în bară.
Motiv pentru care după cum îţi dai seamă am investit resurse şi energie pentru a scoate la lumină unul dintre cele mai interesante şi inedinte proiecte la care am lucrat până acum. – GHIDUL de abordar pe Facebook!
Detalii despre Ghidul de Facebook gasesti in link-ul de mai jos!
https://www.forevoshop.ro/ghidul-de-texting-2-0-ebook/