Dupa ce citesti acest subcapitol gratuit iti recomand sa citesti un alt subcapitol gratuit din cartea Personalitate alfa:
Cum sa nu mai fii un muppets in privinta sexului
Atracţia sexuală
1. Introducere
Majoritatea oamenilor vor soluţii rapide, instantanee. Aşa cum am văzut în capitolul despre emoţii, trăim într-o lume a recompensei imediate.
Din păcate, situaţia rămâne la fel şi în această parte, foarte importantă, în care e vorba despre relaţiile dintre bărbaţi şi femei.
Am observat că un bărbat spune :”Iată o femeie de care îmi place foarte mult. Cum pot să o cuceresc, deşi ea nu pare interesată de mine, cu toate că ne ştim de mai mult timp?”
Sau o femeie spune: “Sunt într-o relaţie acum şi avem probleme. Cum pot face relaţia mea mai bună?”
Problema e că odată ce intri într-o situaţie problematică, e greu să o “repari”.
Ideal este să eviţi problemele înainte ca ele să apară, să fii o persoană care nici nu se confruntă cu prea multe probleme şi care poate trece natural şi cu succes de la o etapă la alta sau de la o situaţie la alta.
“Bravo Einstein!”. Ar zice o prietenă de-a mea.
Normal, trebuie să devii felul de persoană care face lucrurile aşa cum trebuie.
Şi, normal, e nevoie de educaţie şi antrenament şi în domeniul relaţiilor cu sexul opus.
Iar la sfârşit, NORMAL, ca să devii o persoană cu succes în ce priveşte atracţia sexuală şi dragostea, trebuie să începi din interior, acolo unde se află încrederea în sine, convingerile pe care le ai despre bărbaţi, femei, iubire, relaţii ,etc înţelegerea diferenţelor fundamentale dintre femei şi bărbaţi, comunicarea ce se petrece între bărbaţi şi femei… şi restul.
Şi, oricât de mult aş vorbi despre cât e de important să îţi creezi o fundaţie şi să înveţi răbdător pentru ca la sfârşit sigur se află succesul, (inclusiv în dragoste şi atracţie), tot se găseşte cineva care să spună: ”Sunt îndrăgostit de persoana aia de cinci ani, dar nu mă bagă deloc în seamă. Ce aş putea să îi spun ca să se îndrăgostească instantaneu de mine?”
Prima oară trebuie exorcizat muppet-ul, pentru ca alfa să se nască.
2. Povestea mea e una destul de simplă când vine vorba de această parte a dezvoltării personalităţii.
Era un lucru care mă frământa mai mult decât altele. Când umblam cu vreo fată, era mai mult din întâmplare şi mă consideram norocos când reuşeam să-mi fac o prietenă. Aşa că am decis că e timpul să rezolv şi problema asta. Mă consideram destul de isteţ, citit şi cu destulă experienţă de viaţă.
Dezamăgirea a fost cruntă.
Nimic din ce ştiam până atunci nu funcţiona. Ceea ce mergea în toate domeniile vieţii nu mergea cu femeile. Pe lângă asta, unul dintre cei mai cunoscuţi psihologi, Sigmund Freud, spunea că, după o viaţă întreagă de cercetări, nu poate să spună cu siguranţă ce vor femeile. Mai mult, majoritatea bărbaţilor isteţi, cu un nivel intelectual peste medie, pe care îi cunoşteam, aveau probleme în domeniul ăsta.
Cei care erau foarte buni nu erau printre cei mai isteţi oameni pe care-i cunoscusem. Şi mai trist era că nu puteau să explice cum făceau să aibă succes. Pentru ei era „normal” şi „natural” ceea ce făceau şi nu puteau să creadă că alţii nu înţeleg.
Ceea ce a pus capac la toate a fost o întâmplare:
Pe la nouăsprezece ani m-am îndrăgostit de o fată, bineînţeles, foarte frumoasă. Ţin minte că era 8 martie şi era o bună ocazie să fac ceea ce ştiam eu să fac când venea vorba de fete. I-am cumpărat flori şi ciocolată. Aveam sentimente foarte puternice pentru ea, deşi nu o cunoşteam prea bine. De fapt nu o ştiam deloc. Era doar foarte frumoasă, dar aveam o părere foarte bună despre ea.
Fără să pot anticipa dezastrul care urma, după ce a acceptat florile şi ciocolata (mai mult obligată, săraca), m-am decis să îi spun ce simt pentru ea.
Fiind un băiat inteligent, mi-am expus cazul destul de bine. Am adus argumente, i-am făcut complimente, am încercat să o “conving” că o voi face fericită… Dar, cu toate că eram destul de bun de gură şi pe atunci, când mă uit în urmă (ţin minte toate detaliile acelei întâlniri), nu cred că s-a mai întâmplat să îmi distrug şansele cu vreo fată într-un mod atât de clar ca atunci.
După ce mi-am mărturisit sentimentele cât am putut eu de bine, răspunsul ei a fost: ”Eşti drăguţ, dar e mai bine să fim DOAR prieteni”.
Ceea ce nu ştiam e că, atunci când o fată spune aşa ceva unui băiat, asta înseamnă: ”Poţi să fii un fel de “prietenă a mea” cu care să îmi discut problemele când mă simt plictisită; şi sigur, printre probleme se numără şi cele pe care le am cu ceilalţi băieţi de care mă simt atrasă şi cu care fac şi sex. Cu alte cuvinte, poţi să îmi fii un fel de… preot la care să mă spovedesc sau un psiholog care mă ascultă pe gratis. Iar dacă te gândeşti ca noi doi să facem sex, trebuie să ştii că asta nu se va întâmpla nici dacă eşti ultimul bărbat de pe pământ, iar eu sunt beată, drogată şi hipnotizată, toate la un loc!”
Neştiind asta pe atunci, am acceptat statutul de “doar prieten” (era mai bine decât nimic), în speranţa că o să am ocazia să o fac să mă iubească.
Momentul care a făcut să plesnească ceva în creierul meu a fost când m-am trezit că fata asta îşi plângea pe umărul meu nefericirea de a iubi pe altcineva, fără să fie iubită de acela. Din întâmplare, îl ştiam pe tipul respectiv, era tot ce dispreţuiam eu mai mult: abuziv, vagabond, lipsit total de respect pentru oameni . Mai mult de atât, era mai prost ca mine, mai sărac şi mai urât. Şi, probabil, puteam să îl şi bat.
Am observat atunci că, deşi astfel de situaţii sfidează orice logică, nu mi se întâmplă doar mie.
Şi am luat o decizie. Decizia de a rezolva această problemă pentru mine, indiferent de cât efort, timp şi bani va trebui să consum.
Problema pe care am descoperit-o târziu era că educaţia mea, în general, mi-a fost dată de femeile din familia mea: maică-mea şi bunică-mea. Amândouă femei extraordinare, dar eu eram băiat, şi o femeie nu poate învăţa un băiat să devină bărbat.
Asta e o problemă a întregii societăţi moderne, pentru că, de obicei, taţii sunt ori foarte ocupaţi, ori lipsesc cu desăvârşire; în orice caz, greul apasă pe umerii femeilor, ai mamelor de cele mai multe ori.
Şi de aici apare drama multor bărbaţi care pur şi simplu nu au modele sănătoase despre ce înseamnă un bărbat adevărat.
Aşa cum poate ţi-ai dat seama, aici mă încadram şi eu.
Singurul lucru care mi-a fost la îndemână a fost să mă apuc să citesc. Însă resursele erau puţine pe subiectul acesta şi majoritatea nu funcţionau în viaţa reală, aşa cum aveam să îmi dau seama pe propria mea piele.
Am citit mult, am experimentat mult şi au trecut câţiva ani în care învăţasem câte ceva şi aveam cât de cât succes.
Totuşi, când am simţit pentru prima oară ce înseamnă succesul în acest domeniu, a fost când am găsit puterea de a renunţa la convingerile pe care le aveam şi la orgoliul masculin şi am început să vorbesc cu femei despre lucrul acesta.
Pentru mine, asta a făcut diferenţa.
Să pot pătrunde în lumea şi realitatea unor femei atrăgătoare, să îmi fac prietene care sunt foarte frumoase şi pe care nu trece o zi să nu le abordeze bărbaţii; doar atunci am putut vedea întregul, nu doar jumătatea mea.
Şi am descoperit că şi femeile au la fel de multe probleme ca şi bărbaţii când vine vorba de atracţie şi sex, doar că problemele sunt diferite, pentru că nevoile sunt diferite.
3. Diferenţele între nevoile pe care le au bărbaţii şi femeile.
Mai întâi de toate, te rog să nu faci PROSTIA să crezi că bărbatul sau femeia sunt mai buni unul decât celălalt. Sunt foarte diferiţi unul de celălalt, dar împreună constituie doua jumătăţi ale aceluiaşi întreg.
Din cauză că am trăit mii de ani într-o societate patriarhală, într-o lume condusă de bărbaţi în care femeia a fost dezavantajată, noi încă trebuie să plătim tribut prejudecăţilor de tot felul.
O personalitate alfa, indiferent că e bărbat sau femeie, vede în sexul opus pe cineva egal lui; opus, dar egal ca “valoare”.
Oamenii care spun că sexul opus este cu ceva mai prejos sunt de obicei oameni care au suferit câteva experienţe negative şi, ca nişte muppets care se respectă, în loc să îşi dedice un pic de timp înţelegerii sexului opus, aruncă “vina” pe ceilalţi, spunând că e ceva “în neregulă cu ei”, că au “defecte”.
Bărbatul şi femeia sunt doua jumătăţi diferite care se completează, feminitatea şi masculinitatea. Şi aşa e menit să fie.
Foarte simplu.
Aşa cum am spus la capitolul despre personalitate, majoritatea bărbaţilor se nasc cu partea stângă a creierului mai dezvoltată, şi majoritatea femeilor, cu partea dreaptă.
Educaţia şi societatea încurajează aceste diferenţe.
Bărbaţii trebuie să fie duri, să nu îşi exprime emoţiile, să omoare balauri şi să nu plângă în public, pentru că e ruşinos.
Ca să fii considerat “bărbat adevărat” trebuie să îţi controlezi, să eviţi şi să îţi restrângi emoţiile.
Femeile sunt educate să fie sensibile şi comunicative şi, chiar dacă în primul an de viaţă şi băiatul şi fetiţa primesc acelaşi număr de mângâieri, după acest prim an, băiatul este mângâiat de părinţi de sapte ori mai puţin (Anca Munteanu).
Ai observat că atunci când băieţii joacă un sport de echipă şi unul se loveşte, ceilalţi aşteaptă ca cel lovit să se dea la o parte pentru ca jocul să poată continua…
Când fetele se joacă în echipă şi o fată se loveşte, jocul se opreşte şi celalate fete se strâng în jurul fetiţei care s-a lovit pentru a o ajuta şi a o consola…
Când copiii nu mai sunt copii şi fac trecerea la maturitate, nevoile şi interesele lor de asemena sunt diferite.
Majoritatea femeilor sunt disperate, pentru că bărbaţii nu sunt dispuşi să îşi accepte emoţiile şi să îşi exploreze propria lume interioară.
Bărbaţii spun că nu înţeleg de ce femeile sunt aşa emotive şi joacă atâta ”teatru”.
La începutul acestui capitol, vreau să lămurim un lucru:
Ceea ce vom discuta se numeşte ATRACŢIA SEXUALĂ. Nu relaţii de lungă durată între un bărbat şi o femeie. Nu căsnicii. Nu consiliere familială.
Nu pentru că aş crede că e ceva greşit în asta, ci pentru că ştiu din experienţa mea şi a tuturor oamenilor pe care îi cunosc că majoritatea oamenilor fac confuzii uriaşe între atracţia sexuală şi iubire şi mulţi îşi petrec întreaga viaţă fără să aibă habar ce se întâmplă şi de ce e un mister aşa mare acest aspect al vieţii.
Şi acum, să te întreb ceva:
Ţi s-a întâmplat vreodată să cauţi ceva şi să nu găseşti? Şi apoi, după eforturi îndelungi, când aproape ai abandonat căutarea, ca printr-un miracol sa găsesti ce căutai, de obicei când nu mai aveai nevoie?
Mie mi s-a întâmplat des şi mi se întâmplă şi acum.
Şi după ani de zile de studiat comportamentul uman, mi-am dat seama că între oameni se întâmplă acelaşi lucru.
Să te mai întreb ceva:
Ai păţit vreodată să te străduieşti din răsputeri să obţii un lucru şi , după ce ţi-ai spus că merită efortul şi că în viaţă e bine să lupţi pentru ceea ce vrei, după ce ai consumat cantităţi uriaşe de timp şi efort şi poate bani să obţii ceva, să vezi pe altcineva care obţine acelaşi lucru cu mult mai puţin efort? Nu te-ai simtit ca un muppet?
Mie mi s-a întâmplat şi mi se întâmplă şi acum.
Vreau să te anunţ că dorinţele tale sexuale îţi distrug practic viaţa sexuală.
Foarte uşor acest cadou minunat de la natură, atracţia sexuală, poate deveni cel mai mare duşman al tău.
Hai să te întreb ceva:
Ai văzut vreodată un copil inocent alergând după un fluture?
Şi când se apropie de fluture şi începe să zâmbească (pentru că e aproape de a-l prinde) devine prea agitat, se mişca prea repede şi îşi sperie ”vânatul”?
Cam aşa se poartă mulţi dintre oameni cu persoanele de care sunt atrase.
Inocent şi ignorant, goneşti de lângă tine persoanele care te atrag cel mai mult şi, odată cu acest comportament, goneşti din viaţa ta şansele să ai relaţii sexuale sau/şi relaţii sănătoase de lungă durată cu acele persoane.
După ce m-am făcut vinovat o bună bucată din viaţă de un asemenea comportament, abia după ultimii ani în care am studiat intens comportamentul uman, mi-am dat seama că gândirea şi comportamentul meu erau AUTODISTRUCTIVE.
Te simţi îndreptăţit să vânezi persoana iubită ,pentru că îţi spui că ceea ce simţi tu e atât de minunat, încât trebuie ca şi persoana cealaltă să simtă la fel,iar dacă nu, o vei face tu să îşi dea seama…
Pierdere de timp
Astea-s poveşti şi nu există oameni care să se poarte aşa şi să fie fericiţi.
Dacă tu simţi ceva, nu înseamnă că celalalt e obligat să te înţeleagă sau să te suporte…; ceea ce simţi e al tău, nu trebuie să dai în cap oamenilor, nu ai niciun drept.
Reţine: sentimentele tale sunt ale TALE.
Foarte mulţi oameni se gândesc că, dacă ei simt ceva, asta le dă dreptul să dea buzna în viaţa altor oameni (pe care, de multe ori, nici nu îi cunosc ) şi să încerce să îşi satisfacă propriile nevoi, fară să se gândească că poate cealaltă persoană nu simte la fel sau are altele pe cap.
Pe lângă “agresiunea“ de acest fel, bazată pe motivul ”te iubesc cel mai mult şi trebuie să te am”, viaţa ne arată că acest gen de acţiune este o politică falimentară.
Vânzătorul vede că vrei ceva foarte mult? Preţul creşte.
Când vrei ceva, preţul creşte.
Nicolae Iorga spunea foarte frumos că “De obicei în viaţă, inima ţi-o ia cine nu are nevoie de ea” şi, mai mult, să îţi porţi inima pe tavă va face ca valoarea ta să scadă instantaneu, pentru că oamenii sunt oameni şi toţi ne dorim ceea ce nu avem şi, de obicei, ce vrem e greu de obţinut. Nimeni nu preţuieşte ceva ce a obţinut foarte uşor. Aşa că, dacă mergi cu inima pe tavă, probabil că vei sfârşi rău, pentru ca apoi să plângi că lumea e rea şi nimeni nu te iubeşte.
Greşeala cea mai mare este să încerci să “convingi“ pe cineva să simtă atracţie pentru tine.
Să încerci să “convingi“ pe cineva să te placă, să simtă atracţie sau să simtă iubire are rezultate negative foarte puternice.
Să încerci să convingi e o strategie falimentară.
Când te porţi ca o persoană care încearcă să convingă, îţi scazi mult statutul. Încercând să convingi, îţi schimbi întregul fel de a comunica şi comportamentul, chiar dacă eşti conştient sau nu de asta.
Când faci efortul de a convinge pe cineva, arăţi că eşti dependent de celalată persoană, emoţional, şi că depinzi de acţiunile şi deciziile acelei persoane.
Şi, chiar dacă nu încerci foarte tare, ci numai puţin, la un nivel inconştient, celălalt simte frica şi disperarea pe care le simţi, pentru că vrei ca lucururile să se întâmple cum îţi doreşti tu; simte încercarea ta de a manipula cumva.
Ce e de făcut atunci?
Pasi de actiune
Membrii alfa din grup au foarte multe alegeri şi hotărăsc ei cu cine fac sex, unde fac sex şi în ce condiţii.
Printre oameni, dacă eşti alfa, eşti cel care alege, selectorul.
Apoi, dacă alegi, poţi să duci o relaţie care îţi face plăcere mai departe şi să o transformi în una de lungă durată.
Si asta se intampla pentru că tu alegi, nu pentru că ai noroc sau “aşa a fost să fie”.
În loc să alergi după ce îţi doreşti doar pentru ca acel ceva să îţi scape tot timpul, la fel cum poţi alerga să ajungi la linia orizontului doar pentru a vedea că orizontul e tot timpul la fel de departe de tine, trebuie doar să faci un stânga-împrejur şi, în loc să alergi tu după ceea ce vrei, fă ca ceea ce vrei să vină singur după tine.
Sună simplu?
Se numeşte atracţie şi este de mai multe feluri.
Atracţia gravitaţională, care face ca noi să putem umbla cu picioarele pe pământ. Atracţia magnetică – face ca luna , planetele şi soarele să se afle într-un echilibru perfect.
Alfa atrage şi are de unde alege. Atracţia sexuală.
Dacă eşti deştept, atragi. Seducţia nu e o strategie foarte eficienta, pentru că in seductie esti tu cel care alearga dupa ceva. Când vrei ceva, e greu de obţinut.
Alfa atrage.
Charisma atrage, la fel cum magnetul atrage metalul, cum soarele atrage planetele, cum planeta atrage luna.
Atracţia e o emoţie.
Nu are legătură cu atrăgătorul.
Ajută să arăţi atrăgător pentru ochi, dar poţi crea atracţia în oamenii din jur fără nicio problemă în orice condiţii.
Şi ceea ce urmează să înveţi e să creezi această super emoţie în persoanele de sex opus, bazat exclusiv pe calităţi ale personalităţii, calităţi pe care le posedă personalităţile alfa şi despre care e vorba în această carte.
Ceea ce m-a făcut curios la început a fost următoarea idee:
Dacă nu sunt bogat, probabil că nu o să fiu bogat începând de săptămâna viitoare (decât dacă joc la loto, ceea ce nu obişnuiesc să fac). Dacă nu sunt înalt, probabil că nu o să mai cresc douazeci de centimetri până mâine. Nu sunt un actor-vedetă, aşa că e puţin probabil să mă vedeţi luând Oscarul în viitorul apropiat sau îndepărtat. Dacă nu sunt frumos, niciun chirurg estetician nu mă poate face să arăt ca Brad Pitt, iar dacă există totuşi un astfel de chirurg, mai există şi riscul să ajung ca Michael Jackson.
Aşa că îmi rămâne doar personalitatea. La ea pot să lucrez încă de azi. Nu voi putea niciodată să-mi schimb personalitatea, dar pot s-o îmbunătăţesc mult. Nu poţi să devii ceea ce nu eşti, dar poţi să înveţi să-ţi pui în valoare punctele forte; şi nu există om care să nu aibă puncte forte, tot aşa cum nu există om fără slăbiciuni.
Şi crede-mă pe cuvânt: PERSONALITATEA e cel mai mare avantaj pe care îl poţi avea.
Pe masură ce mi-am învins temerile şi am evaluat corect şi obiectiv eşecurile, mi-am propus să lucrez asupra personalităţii mele; am descoperit că totul trebuie să se întâmple într-o anumită ordine.
“Toate la vremea lor”: deşi vroiam bani şi vroiam să aflu cum funcţionează atracţia sexuală şi să am succes în cât mai multe domenii, nu am reuşit aproape nimic, până nu am început să fac lucrurile în ordine.
Prima oară trebuie să lucrezi la persoana ta. Apoi toate celelalte vor veni.
Proiectul meu iniţial era despre atracţie sexuală, DAR am văzut foarte mulţi oameni care învaţă doar despre asta, însă nu au rezultate, sau au rezultate slabe, apoi se descurajează şi zic că pentru ei nu e valabilă atracţia şi la ei nu merge.
Păi nu are cum să meargă, dacă neglijezi toate celalate domenii!
Ca să poţi crea atracţia, trebuie să ai încredere în tine.
Apoi trebuie să înveţi ce sunt emoţiile, să îţi cunoşti propriile emoţii şi pe ale celor din jur.
Trebuie să fii un bun comunicator şi să îţi dezvolţi o personalitate completă.
Apoi, cu această fundaţie, poţi crea foarte uşor atracţie în oamenii din jur.
Această atracţie magnetică se mai numeşte şi charismă şi o putem vedea la oamenii care atrag ca un magnet. Probabil cunoşti unul sau mai mulţi oameni de genul acesta; oricum, nu sunt mulţi.
Totuşi, atracţia sexuală este acelaşi lucru cu atracţia generală (charisma), doar că se referă la a atrage parteneri sexuali. Când vei putea să recunoşti câteva greşeli, pe care îţi recomad să nu le faci, şi vei asimila câteva reguli ajutătoare, vor fi mulţi în jurul tău care vor simţi atracţie sexuală faţă de tine, ceea ce îţi va permite să alegi.
Acesta este scopul oricărei personalităţi alfa: să poţi alege.
Când atracţia este prezentă, un bărbat şi o femeie îşi doresc să fie împreună. Când atracţia lipseşte la unul din ei, de obicei povestea se termină aşa: cel atras aleargă după cel care a creat atracţia, iar persoana care nu simte niciun fel de atracţie încearcă să găsească scuze şi să evite cât mai mult persoana cealaltă.
Pare simplu, şi este simplu, dar e nevoie de puţină răbdare pentru a vedea nişte lucruri evidente ,dar care, dintr-un motiv care mie îmi este ascuns, nu sunt înţelese de 90% din oameni.
