Acum ceva vreme eram ospătar la o cafenea din S.U.A, în New Orelans, Louisiana mai exact.
Asta se întâmplă într-un trecut care acum îmi pare complet altă viaţă. Era pe vremea când nu aveam tangenţe cu seducţia decât pur intuitiv.
Şi cum eram eu chelner la cafeneaua respectivă, apare o domnişoară acompaniată de un patruped pitic, mic şi puţin umflat, cred că era un pug ca cel din imagine însă nu mai sunt foarte sigur.
Ideea e că acel căţel era foarte haios însă cu siguranţă urât.
Acea domnişoară despre care îţi povestesc avea să se aşeze în secţiunea în care serveam eu mesele şi în momentul când a trecut prin dreptul meu către masă, eu fiind postat undeva la intrare i-am spus oarecum în glumă privind către potaie „Vai dar ce căţel urât!” (bineînţeles în engleză).
În acel moment eu nu ştiam că tipa se va aşeza fix în secţiunea unde servesc eu, mai ales că eram vreo 10 chelneri fiecare cu secţiunea lui.
Ghici ce?
Imaginează-ți că te urci într-un taxi, șoferul îți spune:
